Nu pot să înțeleg cine și cum decide cum ajung anumiți oameni în viața noastră. Mă simt incredibil de neputincioasă și îmi vine să urlu de furie și ciudă, neputință și imposibilitatea de a face ceva. De ce The Kid nu are niciun punct comun cu mine, în afară de sex?! De ce Max e imposibil?! De ce?!
Numiți-mă imatură, iresponsabilă, ușuratică sau cum mai vreți. Singura certitudine ce o am în momentul ăsta este faptul că prefer să îmi trăiesc singură toată viața, decât să o împart cu un bărbat, pentru care, oricât de extraordinar ar fi, nu simt absolut nimic.
Cu toate acestea, știu că totul se întâmplă cu un scop. Prin urmare, cred, că a mai trebuit să trăiesc și chestia asta tocmai pentru a mai învăța câte ceva. Sunt convinsă că din fiecare experiență, fie ea bună sau rea, avem câte ceva de învățat. Totul ține de cum privim lucrurile și dacă sau nu realizăm că orice ni se întâmplă este un prilej în plus de a mai adăuga ceva.
Pe Tavi îl cunosc din clasa întâi, când stătea în banca din spatele meu. Ne-am regăsit acum câțiva ani pe minunata rețea de socializare, ne-am văzut de câteva ori la niște clase dubioase de kangoo la care mergea și el cu iubita lui, după care, a apărut în viața mea, acum vreo 2 luni, când a început să se bage în seamă. Simțeam o simpatie pentru el, încă de pe vremea când eram copii, dar, acum, realizez că erau niște sentimente gen iubire de frate / soră.
A venit într-o seară la mine, am băut un vin și am încercat să facem sex, dar, nu a ieșit nimic din cauza faptului că se despărțise recent de logodnica lui cu care era de vreo 10 ani și nu i se scula. Mda. Trist. După acea experiență mi-a mai scris și am mai vorbit așa . . . în dorul lelii. Acum vreo 10 zile, într-o seară, a început să îmi scrie din nou. Vroia să ieșim. Eu nu aveam dispoziția necesară, mă simțeam foarte rău, nu vroiam să văd pe nimeni și vroiam să mă lase toată lumea în pace. Doar că . . . nu am scăpat așa ușor. S-a autoinvitat la mine. Am acceptat cu condiția ca într-o oră să fie plecat sau îl scot afară pe ușă (chiar eram capabilă să fac asta). În ora aceea am tot povestit, îmi mai trecuse din starea aceea de rău pe care o aveam și am continuat cu poveştile. După ce am ajuns pe la KFC, cândva târziu în noapte, ne-am întors iar la punctul în care încercam din nou să facem sex. Pentru că am avut răbdare și am știut ce să spun și cum să mă comport în momente cheie, de data asta am și reușit, iar fericirea i se citea pe chip. Mi-a mulțumit pentru că am reușit să îl ”deblochez”. Pentru mine, în schimb, a fost . . . dezastruos. Continuă lectura →