chimie

Unicitate

M-am agitat zilele trecute pe prietena mea cea mai bună din cauză că era toata revoltată și speriată că a întâlnit un tip care i-a pus capac și nu se aștepta la asta, s-a speriat și a reacționat în fel și chip. În revolta asta a ei, încerca să îmi explice că ea nu este ca mine, că ea trebuie să își controleze viața, că ea nu poate fugi la mama și la tata, că jobul e prioritar și nu poate să vină un el să îi dea viața peste cap, cu nopți nedormite (sex), dormit la ea și alte mai câte. Că nu poate face sex cu cineva fără să simtă ceva pentru bărbatul respectiv, că îl ”primește” în ea cu totul, că își transmit energiile și nu se poate să intre oricine și oricum în viața ei.

Am înțeles-o până la un punct. Până acolo unde mi-a spus că dacă nu știe încotro duce relația și ce se va întâmpla peste doi ani sau dacă există diferențe de opinii, pune capăt și asta e. Ea știe foarte clar și exact ce vrea să facă cu viața ei și nu se poate lăsa în voia sorții. E alegerea ei, o respect, dar nu o înțeleg.

La fel ca și ea, ca mine, ca tine, x, y, z, suntem unici în felul nostru, iar binele și normalul sunt relative, în funcție de fiecare în parte. (mai mult…)

When the wrong one loves you right

Nu pot să înțeleg cine și cum decide cum ajung anumiți oameni în viața noastră. Mă simt incredibil de neputincioasă și îmi vine să urlu de furie și ciudă, neputință și imposibilitatea de a face ceva. De ce The Kid nu are niciun punct comun cu mine, în afară de sex?! De ce Max e imposibil?! De ce?!

Numiți-mă imatură, iresponsabilă, ușuratică sau cum mai vreți. Singura certitudine ce o am în momentul ăsta este faptul că prefer să îmi trăiesc singură toată viața, decât să o împart cu un bărbat, pentru care, oricât de extraordinar ar fi, nu simt absolut nimic.

Cu toate acestea, știu că totul se întâmplă cu un scop. Prin urmare, cred, că a mai trebuit să trăiesc și chestia asta tocmai pentru a mai învăța câte ceva. Sunt convinsă că din fiecare experiență, fie ea bună sau rea, avem câte ceva de învățat. Totul ține de cum privim lucrurile și dacă sau nu realizăm că orice ni se întâmplă este un prilej în plus de a mai adăuga ceva.

Pe Tavi îl cunosc din clasa întâi, când stătea în banca din spatele meu. Ne-am regăsit acum câțiva ani pe minunata rețea de socializare, ne-am văzut de câteva ori la niște clase dubioase de kangoo la care mergea și el cu iubita lui, după care, a apărut în viața mea, acum vreo 2 luni, când a început să se bage în seamă. Simțeam o simpatie pentru el, încă de pe vremea când eram copii, dar, acum, realizez că erau niște sentimente gen iubire de frate / soră.

A venit într-o seară la mine, am băut un vin și am încercat să facem sex, dar, nu a ieșit nimic din cauza faptului că se despărțise recent de logodnica lui cu care era de vreo 10 ani și nu i se scula. Mda. Trist. După acea experiență mi-a mai scris și am mai vorbit așa . . . în dorul lelii. Acum vreo 10 zile, într-o seară, a început să îmi scrie din nou. Vroia să ieșim. Eu nu aveam dispoziția necesară, mă simțeam foarte rău, nu vroiam să văd pe nimeni și vroiam să mă lase toată lumea în pace. Doar că . . . nu am scăpat așa ușor. S-a autoinvitat la mine. Am acceptat cu condiția ca într-o oră să fie plecat sau îl scot afară pe ușă (chiar eram capabilă să fac asta). În ora aceea am tot povestit, îmi mai trecuse din starea aceea de rău pe care o aveam și am continuat cu poveştile. După ce am ajuns pe la KFC, cândva târziu în noapte, ne-am întors iar la punctul în care încercam din nou să facem sex. Pentru că am avut răbdare și am știut ce să spun și cum să mă comport în momente cheie, de data asta am și reușit, iar fericirea i se citea pe chip. Mi-a mulțumit pentru că am reușit să îl ”deblochez”. Pentru mine, în schimb, a fost . . . dezastruos.  (mai mult…)

Personal Trainer

Parcă v-am spus că am renunțat la kangoo jumps și m-am apucat de sală, nu? Eh, dacă nu, vă spun acum, dacă da și mă repet, asta e 🙂 Și dacă tot m-am apucat de sală, deși asta se întâmpla în noiembrie, anul trecut, am zis să o fac ca la carte și să-mi iau și antrenor personal. Prietena mea mi l-a recomandat, m-am înțeles cu el și am început treaba. Tipul, participant la concursuri (nu știu dacă de fitness sau bodybuilding, cert e că e pachete de mușchi, dar chiar și așa, nu mă atrage absolut deloc, explicația, în rândurile următoare), la vreo 28 de ani, modest, cu inteligență limitată, băiat de la țară care a ajuns în oraș și acum că e mare ”vedetă” la sala asta, face și el figuri, cu cine poate, cu noi sigur nu 🙂 Băiatul e ok, vorbește frumos, îmi arată exerciții, știe multe, dar nu suficient pe partea de nutriție și corp feminin și în plus vorbește mult, prost și fără rost, poartă vorba de la unul la altul, îi linge în cur pe unii, bârfește pe toată lumea și, cel mai grav, scrie românește extrem de incorect, fapt ce pe mine mă scoate din sărite, având în vedere că postează zilnic pe facebook și gramatica nu există. Dar să trecem peste . . .  (mai mult…)

No More Love?!

Am trăit să o aud și pe asta . . .

Vineri, am fost invitată la un restaurant, după o cununie civilă, împreună cu cei câțiva colegi ai mei. Colega mea, despre care v-am mai povestit aici, s-a așezat lângă mine, iar vis-a-vis de noi, o altă colegă și fotografa (prietenă veche de-a mea și fostă colegă a colegei).

Am discutat de tot felul, ca fetele și, inevitabil, am ajuns și la relații. Colega mea, îi povestea fotografei finalul fostei ei relații, era partea care fotografa nu o mai știa. Eu cunoșteam povestea, dar cealaltă colegă a noastră nu știa nimic și era și ea atentă la discuție. După finalul poveștii, îi răspunsese colegei noastre la întrebarea dacă acum are pe cineva și îi explica că da, are o relație cu un bărbat mai mare ca ea la vârstă (cu 17 ani) și că e ok, dar că, la vârsta asta (33 de ani ai ei), nu mai poate fi vorba de dragostea aia nebună, chimie, îndrăgosteli și alte cele. La care eu, am rămas paf. (mai mult…)