Yes, I am

„Sunt curvă, asta spun ei, cei pe care nu i-am iubit și, ca urmare, i-am părăsit. Spun c-aș fi o curvă și halal curvă am fost că nici n-am prestat pe bani. M-au văzut ca instrument sexual de satisfacere, mângâietoare de scule, nemernica neiubitoare de dobitoci care doresc doar păpuși gonflabile fără creier. (mai mult…)

Prosecco

Țigara cea mai bună-i aia după ce te fuți ca o depravată și bei prosecco să alunece mai bine sperma pe gât în jos.

Dacă ești femeie și nu te-ai futut ca o stricată, să simți cum îți tremură fiecare centimetru de piele de pe corp . . . 

Ai trăit degeaba.

Goală pe interior

Aș vrea să nu mai am suflet, să nu mai simt nimic. Să fiu rece și calculată, egoistă, insensibilă.

Când ești bun, ești luat de prost, spune o vorbă din popor. Nu sunt bună, sunt pâinea lui Dumnezeu, îți dau și cămașa de pe mine. Nu știu și nici nu vreau să mint, nu înșel pentru că nu concep să fac asta. Sunt blândă și am un suflet enorm. Nu pot să mă ascund și să fug de oameni. Nu înțeleg de ce nu pot cei din jur să aprecieze toate astea?! Sunt calități, imense, mari, enorme, uriașe, gigantice. Nu sunt de găsit oriunde, la oricine, gratuit, fără vreun interes la mijloc. Și, totuși, asta sunt.

De ce nu poți aprecia că am fost goală în fața ta? Dacă mi-ai cunoaște trecutul, poate ai înțelege. Poate, ar trebui să fiu altfel datorită suferințelor din anii precedenți. Și, cu toate astea, iată-mă. La fel de sinceră și deschisă ca întotdeauna. Nu, loviturile și necazurile vieții nu m-au făcut o persoană mai precaută, mai rea, mai invidioasă. Au fost experiențe din care am învățat și care m-au ajutat să evoluez, dar am făcut-o în felul meu. N-o să mă închid într-un glob de cristal ca să mă protejez, ca să nu mai sufăr, ca să nu mă mai afecteze, ca să nu mai pun la suflet. O să le înfrunt ca și până acum și voi continua să fiu eu, așa cum sunt. Voi continua să plâng atunci când doare, voi continua să urlu când îmi sfâșie sufletul, voi continua să îmi strig durerea atunci când paharul e plin. Pentru că așa mă descarc eu, așa doare mai puțin, până când trece, la un moment dat.

N-o să încetez din a fi eu, pentru că oamenii din ziua de azi sunt niște handicapați limitați, răutăcioși, urâți și încuiați la minte. Fiți așa cum vreți, dar nu îmi cereți să îmi împroșc sufletul cu noroi ca să mă apăr de răutățile voastre și să mă aliniez într-o societate meschină, pentru că n-o s-o fac! Mă iubesc așa cum sunt: frumoasă, inteligentă, cu un suflet bun, sinceră și directă. Și o să doară de atâtea ori până când îți vei da seama că merit tot ce mai bun, nimic mai puțin. Și nu, nu vrea statuie, urcă-te tu pe un piedestal și rămâi acolo, trofeu pentru alții.

Unicitate

M-am agitat zilele trecute pe prietena mea cea mai bună din cauză că era toata revoltată și speriată că a întâlnit un tip care i-a pus capac și nu se aștepta la asta, s-a speriat și a reacționat în fel și chip. În revolta asta a ei, încerca să îmi explice că ea nu este ca mine, că ea trebuie să își controleze viața, că ea nu poate fugi la mama și la tata, că jobul e prioritar și nu poate să vină un el să îi dea viața peste cap, cu nopți nedormite (sex), dormit la ea și alte mai câte. Că nu poate face sex cu cineva fără să simtă ceva pentru bărbatul respectiv, că îl ”primește” în ea cu totul, că își transmit energiile și nu se poate să intre oricine și oricum în viața ei.

Am înțeles-o până la un punct. Până acolo unde mi-a spus că dacă nu știe încotro duce relația și ce se va întâmpla peste doi ani sau dacă există diferențe de opinii, pune capăt și asta e. Ea știe foarte clar și exact ce vrea să facă cu viața ei și nu se poate lăsa în voia sorții. E alegerea ei, o respect, dar nu o înțeleg.

La fel ca și ea, ca mine, ca tine, x, y, z, suntem unici în felul nostru, iar binele și normalul sunt relative, în funcție de fiecare în parte. (mai mult…)

De ce sunt înca singură la 32 de ani

M-am trezit azi foarte bine dispusă, for no reason. Doar pentru că așa sunt eu, o pozitivă! Și cum, de obicei, mă lovește inspirația la prima oră, în timp ce mă machiez, nici azi nu a fost altfel. Mi-a prins bine acest weekend, am stat mare parte din timp doar eu cu mine (deși Superficialul făcuse niște planuri, pe care nu le-a onorat, dar asta e altă poveste) și mi-am putut limpezi gândurile în voie.

Prin urmare, lovită de inspirația matinală, am decis să scriu motivele pentru care înca nu sunt într-o relație, la superba vârstă de 32 de ani :)) (mai mult…)