max

Unicitate

M-am agitat zilele trecute pe prietena mea cea mai bună din cauză că era toata revoltată și speriată că a întâlnit un tip care i-a pus capac și nu se aștepta la asta, s-a speriat și a reacționat în fel și chip. În revolta asta a ei, încerca să îmi explice că ea nu este ca mine, că ea trebuie să își controleze viața, că ea nu poate fugi la mama și la tata, că jobul e prioritar și nu poate să vină un el să îi dea viața peste cap, cu nopți nedormite (sex), dormit la ea și alte mai câte. Că nu poate face sex cu cineva fără să simtă ceva pentru bărbatul respectiv, că îl ”primește” în ea cu totul, că își transmit energiile și nu se poate să intre oricine și oricum în viața ei.

Am înțeles-o până la un punct. Până acolo unde mi-a spus că dacă nu știe încotro duce relația și ce se va întâmpla peste doi ani sau dacă există diferențe de opinii, pune capăt și asta e. Ea știe foarte clar și exact ce vrea să facă cu viața ei și nu se poate lăsa în voia sorții. E alegerea ei, o respect, dar nu o înțeleg.

La fel ca și ea, ca mine, ca tine, x, y, z, suntem unici în felul nostru, iar binele și normalul sunt relative, în funcție de fiecare în parte. (mai mult…)

Fac doar ce vreau eu

Întotdeauna. Pentru că pot. Şi pentru că vreau. Şi pentru că îmi place. Nu o să mă mai consum pentru lucruri care nu depind de mine. Şi ştii ce-o să fac? Fix ce îmi place. Adică sport şi citit. Şi atât. Pentru că vreau un timp doar cu mine. Nu mai vreau să socializez prin aceleaşi cafenele, pline de aceeaşi oameni, cu aceleaşi poveşti. Mi-am pierdut prea multă vreme faină la poveşti inutile cu cafele şi ţigări. Şi n-are sens. Pe bune.

Ţi-am spus? Ah nu?! Fii antenă: nu mai fumez. Da, nici mie nu îmi vine să cred. De fix o lună. Şi mă simt de parcă n-aş fi fumat niciodată. Ştii de ce? Pentru că nu eram o fumătoare înrăită. Puteam sta ore întregi fără drog, dimineaţa primordial era şi este apa cu lămâie şi micul dejun, nu ţigara şi cafeaua. În fine. Ideea e că mă simt ok aşa, sper să mă ţină mult şi bine. Nu spun pentru totdeauna. Am mai spus şi după 4 luni, iar am pus gura pe ea. Pe ţigară.  (mai mult…)

S-a umplut paharul

Știți sentimentul acela când ai impresia că toata lumea e împotriva ta, că nimic nu iese cum vrei tu și parcă destinul îți face în ciudă și îți dă totul peste cap? Eh, fix așa mă simt eu acum, ca un copil răsfățat care se dă cu curu’ de pământ că nu i se fac toate mofturile. (mai mult…)