Unicitate

M-am agitat zilele trecute pe prietena mea cea mai bună din cauză că era toata revoltată și speriată că a întâlnit un tip care i-a pus capac și nu se aștepta la asta, s-a speriat și a reacționat în fel și chip. În revolta asta a ei, încerca să îmi explice că ea nu este ca mine, că ea trebuie să își controleze viața, că ea nu poate fugi la mama și la tata, că jobul e prioritar și nu poate să vină un el să îi dea viața peste cap, cu nopți nedormite (sex), dormit la ea și alte mai câte. Că nu poate face sex cu cineva fără să simtă ceva pentru bărbatul respectiv, că îl ”primește” în ea cu totul, că își transmit energiile și nu se poate să intre oricine și oricum în viața ei.

Am înțeles-o până la un punct. Până acolo unde mi-a spus că dacă nu știe încotro duce relația și ce se va întâmpla peste doi ani sau dacă există diferențe de opinii, pune capăt și asta e. Ea știe foarte clar și exact ce vrea să facă cu viața ei și nu se poate lăsa în voia sorții. E alegerea ei, o respect, dar nu o înțeleg.

La fel ca și ea, ca mine, ca tine, x, y, z, suntem unici în felul nostru, iar binele și normalul sunt relative, în funcție de fiecare în parte.

Una dintre chestiile ce nu le înțeleg este faptul că orice persoană care a apărut în viața mea, și mă refer la prieteni, toți mi-au reproșat, la un moment dat, mai în glumă, mai în serios, că am părinți și că sunt răsfățată și că ei sunt refugiul meu. Și să mor dacă înțeleg de ce. Sunt conștientă că sunt fericită și privilegiată că am doi părinți sănătoși în viață, care și acum, îmi fac toate poftele și că am avut o copilărie, o adolescență și o tinerețe, pe care, din ce observ în jur tot mai mult, nu mulți au avut-o sau o au. Dar fraților, nu este vina mea că voi ați avut părinți divorțați, mame bolnave și decedate din cauza cancerului, părinți alcoolici și ați fost nevoiți să vă creșteți singuri și să vă faceți singuri un rost în lume. Asta e, m-am născut sub o stea norocoasă și îi mulțumesc Dumnezeului meu pentru asta. Pot înțelege că astfel de copilării și situații de viață adună frustrări într-un om și trebuie refulate cumva, dar nu înțeleg invidia. Nu o înțeleg și pace. Nu pot pricepe de ce aș fi invidioasă pe altcineva și pace. Că are bani mai mulți ca mine?! So what?! Să fie sănătos! Ce treabă am eu cu averile altuia, cu bunurile lui și cu ce mă afectează că altele au poșete în dulap de 50.000 de euro și eu nu?! Nu mă afectează absolut în niciun fel. Și atunci, de ce aș fi invidioasă?! Că el are și eu nu?! Dar cine-i curios de ce are vecinul?! Eu, în mod cert, nu sunt. Da, recunosc că mi-ar plăcea să mă dea banii afară din casă, dar nu e un capăt de lume și nici n-o să sufăr pentru asta.

Altă chestie ce nu o înțeleg la prietena mea este nevoia de a controla ce se întâmplă în viața ta. Pot să înțeleg că îți dorești să ajungi la un anumit nivel, din orice punct de vedere, dar nu pot înțelege de ce ți-ai face palnuri pe termen lung, gen : peste 5 ani voi fi căsătorită și vom fi voluntari în Africa. Pula mea, eu nu știu unde voi fi în octombrie și tu îmi spui ce faci peste 5 ani?! Eu consider că trecutul a fost și este un capitol închis, viitorul este neprevăzut și incontrolabil și nu îl poți plănui, iar ceea ce contează este prezentul. Că îți faci planuri pe termen scurt pe care să le îndeplinești și că ai un vis realizabil pe care vrei să ți-l îndeplinești, iar planurile pe termen scurt sunt pași care te duc mai aproape de visul tău, pot înțelege. Dar nu pot înțelege când îți faci planuri de relație și de viață pe termene mari de timp, în condițiile în care nu ai nici măcar certitudinea că mâine ești sănătos și poți realiza ceea ce ți-ai propus pentru ziua respectivă.

Nu pot înțelege de ce consideri tu că sfaturile tale sunt extrem de bune pentru mine și ceea ce mi se întâmplă e din cauză că nu te-am ascultat. Și mă refer strict la situația ce o descriu în continuare. Prietena mea consideră că nu am o relație stabilă în momentul de față pentru că mă reîntorc la Kid de fiecare dată când ceva eșuează în viața mea sentimentală. Ea nu poate înțelege că eu sunt capabilă să face sex cu Kidul fără să am vreun sentiment pentru el, datorită faptului că în afară de sex, nu avem absolut nimic în comun. Am avut, cândva, eram îndrăgostită de el, mă atașasem, m-a scos din pepeni de n ori, m-a enervat de alte mii de ori, dar mi-au trecut toate astea de mult timp. Acum a rămas faptul că există chimie sexuală și datorită acestui lucru știe să apese butoanele necesare ca să mă simt fenomenal, din punct de vedere sexual, ATÂT! Și i-am demonstrat treaba asta. Și o să vă povestesc și vouă cum.

BTW, da, mă văd cu Kidul și în prezent, și azi am decis că voi face sex cu el până în secunda în care va apărea în viața mea, ”Max” – ul meu, pentru mine.

Să revin la poveste … Superficialul apăruse aproximativ acum vreo 6 săptămâni în peisaj. Tipul este ok, pentru mine, ca și prieten, amic, nu mai mult. Până să realizez treaba asta, mi-am petrecut o grămadă de timp în compania lui, la el acasă, la mine acasă, în oraș și aveam diverse activități. În perioada asta, am ajuns și în pat. Tipul nu este grozav și nici pe departe nu are mentalitatea mea legată de sex. Dar asta nu înseamnă că este bătut în cap, nici vorbă. Prima dată când am făcut sex cu el, am zis că nu este legătura aceea între noi, care, știți și voi, se formează în timp, obișnuința, etc. A doua oară, parcă a fost mai bine, dar tot lipsea ceva. Pe măsură ce tot făceam, mi-am dat seama că ajung să devin o frustrată din punct de vedere sexual și nu e bine. După câte o ”tură” cu Superficialul, îmi venea să pun mâna pe telefon și să îl sun pe Kid, lucru deloc ok. Dar, datorită faptului că stabilisem împreună cu prietena mea (mai mult ea stabilise pentru mine, decât eu) că nu mai iau legătura cu Kid, mă comportam adecvat și mă gândeam că trebuie să fiu cuminte, să șed pe curul meu, că vreau o relație cu Superficialul și Kid nu are ce căuta în ecuație. Toate bune și frumoase, până în punctul în care, deși știam că Superficialul nu vrea să avem o relație și că mentalitatea lui este muuuult diferită de a mea, am început să mă atașez de el și o luasem iarăși razna, neputând să îmi controlez emoțiile. În acel moment, când am realizat ce se întâmplă cu mine, mi-am dat seama ce fac și că nu e ok și am rezolvat problema. M-au apucat crizele de plâns la lucru, neputând să mă controlez, m-am închis în baie și împreună cu prietena mea care îmi ținea teorii, m-am descărcat, am plâns vreo 45 de minute de draci și ciudă că nu îmi pot controla emoțiile și din cauza faptului că Superficialul nu face cum vreau eu, după care, am început să le ”rumeg” eu bine de tot și am început să mă detașez. Normal că Superficialul nu reacționa pe măsura așteptărilor mele, pentru că omul nu vrea o relație în momentul de față și nu este de condamnat (deși acțiunile lui, față de mine, spuneau exact contrariul – dar asta e altă poveste). Concluzia este următoarea : oricât aș încerca să am o relație cu cineva care clar nu este pentru mine, din mai multe puncte de vedere, nu aș reuși. Pentru că e ca și cum te chinui să mănânci ciorbă de burtă pentru că așa trebuie și tot te chinui și o tot mănânci, dar ție de fapt nu îți place. La un moment dat, renunți să o mai faci, când realizezi că nu e de tine și că nu ți se potrivește.

Și ca să vă spun până la final povestea cu Superficialul, la capitolul sex, a fost dezastru din punctul meu de vedere pentru că eu făceam de toate și el nu făcea nimic; și când spun nimic, mă refer la faptul că nici măcar nu îmi atingea pizda, iar de sex oral nici nu putea fi vorba. Și nu știu de ce, pentru că nu am discutat subiectul, nu m-a interesat, pentru că mi se pare aberant să îți spun eu, ca femeie, ce să faci. Îți pot spune ce și cum îmi place, dacă mă întrebi, dar nu o să îți spun niciodată ce să faci și cum să procedezi. Faza cea mai tare și motivul principal din cauza căruia eram pe punctul de a deveni o frustrată, a fost că nu am avut orgasm nici măcar o singură dată, în cele maxim 10 ori în care am făcut sex cu Superficialul, ceea ce mi se pare strigător la cer, din orice punct de vedere aș privi această situație.

Și atunci, i-am spus prietenei mele: câte motive mai vrei ca să îți demonstrez că Superficialul nu este pentru mine? Ea știa foarte clar că nu voi avea o relație cu el, dar ceea ce încerca ea să îmi spună este faptul că The Kid reprezintă trecutul meu și atâta timp cât el există în viața mea, eu nu voi putea avea o relație normală pentru că energiile . . .  bla bla bla. Am contrazis-o. Pentru că dacă Max era pentru mine (din toate punctele de vedere, nu doar sexual), Kid era acum istorie. Și sunt convinsă de treaba asta. Cu toate energiile din lume.

Max, baby, știu că te cam pomenesc, dar ești genul de bărbat ce mi se potrivește. Știu că ”noi” e imposibil și mai știu că NOI ne-am întâlnit ca să îmi învăț lecția și am învățat-o!

7 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s