În fiecare zi, noi, oamenii căutăm. Căutăm fericirea, căutăm un partener de viață, căutăm aprobări din partea celorlalți, căutăm compania celor din jur…. O viață întreagă căutăm. Dar oare, nu realizăm că răspunsul este de fapt în noi? Că noi suntem cheia la toate întrebările și tot ce căutăm se află în mintea noastră. Totul pleacă de aici….
Creierul este cel mai erogen organ al omului. Eu cred asta. M-am mai contrazis eu cu câțiva care susțineau sus și tare că aspectul fizic e totul. Pe naiba! Trece odată cu vârsta și cu ce rămâi apoi?! Dar nu, că așa suntem noi deștepți, trebuie să arate bibelou și să fie manechin. Mda…
Spuneam azi că am nevoie de afecțiune …. Shy mi-a dat de gândit: ”Da, și eu, ieri, azi, mâine”. Nici nu mă gândisem până azi la chestia asta. Avem nevoie de afecțiune zilnic, chiar dacă nu simțim asta. Eu sunt într-o perioadă mai sensibilă acum și probabil de aceea mă simt mai … delicată, să zicem. Omul e dependent de sentimente, de afecțiune, de un suflet cald alături și aș mai adăuga de muzică. Dar, poate, sunt persoane care pot trăi fără muzică. Eu nu pot ….
”Cuvintele întotdeauna îți spun sentimentele” Uneori sentimentele sunt exprimate din priviri, nu mai e nevoie de cuvinte. O astfel de compatibilitate e greu de găsit, dar satisfacția e pe măsură, înțelegerea din gesturi și priviri, e un lucru interesant și incitant în acelasi timp…
Mă opresc aici, debitez nonsens-uri la ora asta….