Etichete

, , , , , , ,

Am stat și m-am gândit foarte mult la ce permit să fie între mine și el. O fi iubire, nu neg, dar el nu o merită. Având în vedere acest lucru, am decis să nu mă mai las condusă de impulsuri de moment și nici să nu-i mai acord atâta spațiu în mintea și inima mea. Și exact așa voi face.

Cel care mi-a fost mereu alături, doar cu o vorbă bună, dar la momentul potrivit, m-a ajutat și de data aceasta, să-mi dau seama că, de fapt, mă agăț de el ca să fug de singurătate. Mi-a mai spus câteva adevăruri mari și late în față și după ce am digerat-o , am realizat că are dreptate.

M. mă lasă să cred că fac ce vreau eu, când de fapt, el face fix ce vrea cu mine. Și atunci, de ce să investesc eu sentimente într-o relație fără niciun viitor? Pentru simplul fapt că scriu aici frumos despre întâlnirile noastre și despre sexul cu el?! Nuuuuu. Chestia asta nu va fi cum vrea el. Va fi cum a fost și până acum. Plăcere și pasiune maximă, că doar de asta mă întâlnesc cu el, să ne futem bine și atât. De ce trebuie eu să îmi pierd timpul gândidu-mă dacă simt sau nu ceva pentru el?! Ce sens are?! Că relația asta mai mult de atât, nu va evolua, asta-i clar.

Și nu știu dacă am menționat, dar nici nu aș vrea să fie mai mult decât atât. Pentru că îi cunosc stilul și având un anumit precedent, nu cred că aș suporta. Dar fraza ce tocmai am scris-o n-are niciun sens. Absolut niciunul. Un lucru inexistent….

Așa că, îmi voi vedea de viața mea, ca și până acum, iar el va fi simplul meu obiect sexual, așa cum a fost și până în acest punct. În acești doi ani, am trecut singură prin toate probleme pe care le-am avut și am făcut-o foarte bine. Mă împiedic eu de o asemenea situație inofensivă?! Nu. Asta nu se va mai întâmpla. Nu mai am de gând să-l las să-mi răstoarne viața. A făcut-o destul până acum. Nu mai sunt un copil, am discernământ. Și tocmai de aceea sentimentele mele vor pleca la plimbare.

Bănuiesc că mă veți întreba dacă voi putea… Da, pot! Pentru că vreau! Și….. ”dacă vrei, poți!” Am fost greu încercată de viața asta, așa aiurea cum e ea și uite că așa singură cum am fost, am trecut peste toate. Nu mă pot lăsa împiedicată de niște sentimente care nu vor avea niciun impact asupra lui și pe care le va ignora complet sau poate le va folosi pentru a-și hrăni orgoliul masculin.

Mă voi comporta cu el la fel ca și până acum, nu mă voi schimba absolut deloc, singurul lucru care va fi schimbat, va fi în mintea și inima mea. Știam în ce m-am băgat și acum ce fac? Îmi fac singură rău? Nu, nu am de ce să o fac.Am avut un moment de slăbiciune zilele astea, probabil sufăr de PMS. Dar a trecut și noroc că pot să scriu aici tot ce-mi trece prin cap și aberez ce vreau, fără să acționez sau să mă comport într-un anumit fel în fața lui.

În fond, sunt conștientă că îmi pot controla atât sentimentele, cât și acțiunile. Și dacă ”relația” asta se vrea a fi un joc, joc să fie. Dar nu după regulile tale, o să acționez exact contrar așteptărilor tale. Ești tu versat, dar am mai învățat chestii…. și dacă un lucru am învățat, acela a fost să nu-mi ofer slăbiciunea pe tavă adversarului. O intuiești, o simți, poate. Dar confirmarea mea nu o vei avea.

Și cum am mai spus: mă voi bucura în continuare de ce este acum, iau tot ce e frumos și basta!

Și spun stop. Va rămâne doar atât. Un just-fucking relationship 😉