Etichete

, , , , ,

Oare de câte dezamăgiri mai am nevoie ca să mă conving că ar trebui să o las baltă?!!??!?!?!??!

Persoanele care chiar îmi sunt dragi, au talentul să pară a fi ”hard to get”, când chiar nu e cazul și au proasta inspirație să mă dezamăgească. Partea nasoală e că dacă, la un moment dat, revine la sentimente mai bune, eu nu mai pot da înapoi. Am trecut cu M. prin chestia asta și acum orice ar face, n-aș mai avea ochi să-l văd. Și cât de tare țineam la el……. și el prostul, în loc să aprecieze, a dat cu piciorul. Îi va părea lui rău, dar deja e prea târziu…………………………

În fine, nu de M. vroiam să scriu. Vroiam să scriu despre faptul că m-am săturat să-mi fac speranțe, m-am săturat să cred că persoana potrivită există și că o voi și găsi, m-am săturat de toate rahaturile de genul ăsta și renunț. Nu mai pot și asta e. Corpul meu nu reacționează fără acceptul creierul și ăsta e un mare minus, dar nu am ce face. Ori e cu meniu complet, ori nu e deloc. Totuși, nu înțeleg de ce mama naibii am ghinionul ca ăia care sunt pe aceeași lungime de undă cu mine, să fie ori departe, ori să aibe o situație complicată (și nu mă refer neapărat la căsătoriți sau logodiți sau cu prietenă)? Ce-ar trebui să înțeleg din toate chestiile astea ce mi se întâmplă?! Că nu-s de mine bărbații?! N-o să fiu pe invers niciodată :-))

Mi-e ciudă câteodată, pentru că ajung la concluzia că oricât de deștepți ar fi ăia din jur, tot proști sunt prin gesturile ce le fac. Și mi-e ciudă, pe ei de mor!

Uatevăr! Mai puțin de-o lună și cică facem chef și în plus, încep din nou antrenamentele hardcore. Nu de alta, dar dacă ei tot sunt pule, mă fac și io pizdă, dar de data asta și la propriu și la figurat, să vedem atunci cine o să mai alerge cu limba scoasă. Bitchy me is back! 😉