nasty thoughts blog

Bitch

Că femeile sunt nebune și cu țigle lipsă de pe casă, știam de mult, dar am realizat că nici cu bărbații nu mi-i rușine. Am pățit tot felul de faze aiurea în ultima perioadă și mi-am dat seama că, de fapt, sunt mult mai normală decât credeam. Știam că indiferența dă rezultate neașteptate dar nu m-am așteptat să dea roade rapide și multe.
Mă amuz și acum pe seama faptului că the kid a tot insistat și abia am reușit să-l fac să nu mă mai caute, deși, prevăd că și asta, e o chestie temporară. I-am tot explicat că nu ne mai vedem din diverse motive și parcă se încăpățâna să înțeleagă, insistând în fiecare zi. Nu trecea zi să nu mă trezesc cu mesaje sau apeluri pe care le ignoram. La început mi se părea funny și mă amuzam pe seama lui dar acum, sunt dezgustată de tot. În perioadele în care îmi doream cu nerăbdare să ne întâlnim el era chill și n-avea nicio treabă. Acum, se pare că e invers. De parcă mai are vreo importanță . . .
Partea interesantă, ca să zic așa, e că nu doar el a reacționat așa. Mai vorbesc cu x și y și de fiecare dată când eu am fost cea drăguță și bună, mi-am luat-o în freză. Și nu e vorba de vârstă, nu are nicio legătură.
Și atunci, când văd că respingerea îi atrage și vor „ce nu pot avea”, cum să nu îi refuz?! Seriously . . .
În concluzie, bitchy suits me more than I thought and brighter days are coming 😉

L.E. Și ca să fiu bitchy până la capăt, nu voi mai aproba comentariile răutăcioase, ironice, sarcastice și „judgemental” ale unora care trec pe aici pentru prima dată și își dau cu părerea în necunoştință de cauză. Keep it for yourself! 😉

Nu!

În ultima perioadă am parte de diverse experiențe cu oameni. Femei, bărbați, colegi, prieteni, amici, necunoscuți, cunoștințe, fiecare diferit, clar. Partea interesantă e că stau să îi analizez, în capul meu, din diverse puncte de vedere, fără să judec și am ajuns la concluzia că suntem incredibil de diferiți și avem mentalități extrem de complicate.

Am fost mai devreme în vizită la o prietenă. Cu doi ani mai mare ca mine, singură. Am plecat de acolo cumva încărcată, mi-am simțit mintea împovărată și grea, foarte aiurea sentiment și nu-mi place. Îmi spunea că ea tot ce își dorește acum e să fim bine și sănătoși (apropiații ei, persoanele de care îi pasă) și să nu vină războiul, al treilea mondial, că nu o mai interesează de bărbați, oricum sunt la fel toți și oricum ea va rămâne singură forever, că are 34 de ani și dacă până acum nu s-a căsătorit și nu a făcut copil, când să o mai facă, la 40 de ani?! (mai mult…)

Searching

Te-am căutat în toată nebunia aceea, în toata aglomerația, în mulțimea aceea infernală. Și nu m-am oprit din căutat. Nici măcar o secundă. Ți-am căutat privirea în fiecare bărbat care trecea pe lângă mine, am înfruntat sute de priviri, dar niciuna nu era a ta. Am sperat că undeva, într-un colț, poate, te voi găsi. Dar nu erai. Nici la mesele pline bărbați ieșiți la o cafea într-o duminică însorită, nici la coada de la înghețată care parcă nu se mai termina, nici în vreun cuplu de îndrăgostiți ce se țineau de mână. Nu erai. Dar nu am renunțat să sper că te voi găsi. Nu știu dacă e de bine sau . . . nu, dar speranța mea nu va muri, pentru că nu vreau. Eu știu ce vreau . . . tu?!

image

Nasty Thoughts – The Book

Mi s-a sugerat de câteva ori, de persoane diferite, să scriu o carte, să fac din poveștile spuse pe blog, povestea vieții mele. Într-adevăr, aș mai avea foarte multe de spus, multe nescrise aici. Nu sunt scriitoare, nu am terminat litere și nici un vocabular extrem de vast nu am. Sunt un om simplu care a scris din pură plăcere. Dacă aș scrie o carte nici nu aș ști de unde să încep. Prin urmare, aștept păreri: să scriu o carte sau nu? De unde să încep? Ce ați vrea să găsiți într-o carte scrisă de Nasty ?

Yes, him again :-)

Baia aceea nu era neapărat desprinsă din scenele fierbinți din filme, dar mă simțeam ca acasă, simțeam că parcă acela e locul meu, de parcă nu mă aflam pentru prima dată acolo. A lăsat apă în jacuzzi-ul imens, a adus o lumânare mare, a pornit tv-ul, am căutat un post de muzică și am început să mă dezbrac repede, ca și când hainele nu erau ale mele, nu era momentul să stea lipite de pielea mea. Stătea și mă privea cum mă dezbrac, cu o sclipire în ochi pe care nu am mai văzut-o de ceva vreme. Se vedea că îmi simțise lipsa, cum i-o simțisem și eu pe a lui.

Am intrat în apă, simțeam cum mi se întăresc sfârcurile și îl vedeam cum așteaptă să mă așez comod, asemeni unui animal de pradă. S-a dezbrăcat și s-a așezat în fața mea cu țigara aprinsă. M-am întins pe sub spuma ce plutea pe lângă noi, cu picioarele depărtate în fața lui. Le mângâia și mă fixase cu privirea. Își fuma țigara cu maximă satisfacție, ca și când ar fi știut ce senzații urma să simtă.

Mâna începuse să îi alunece tot mai mult între picioarele mele, în momentul în care și-a stins țigara.

– Ce problemă urgentă ziceai că ai? , mă întreabă în timp ce mă pătrunde cu degetele.

– Observ că te ocupi de ea, i-am răspuns, probabil cu cea mai răgușită tonalitate. (mai mult…)