For myself

M-am săturat de oameni care nu au curajul să îți spună verde în față ce au de zis, dar te bârfesc cu colegul, de copile răsfățate și cretine care încă mai cred că barza aduce copiii și de toate pulele care gândesc cu celălalt cap în momentul în care văd niște buci și  o pereche de țâțe, sunteți patetici, toți.

Cu prietena mea cea mai bună nu mai discut din secunda în care m-a lăsat amanet pentru noua ei pulă. Enough is enough, pe bune. Mi-au ajuns anii în care am fost acolo de fiecare dată când a fost nevoie. Nu-mi pare rău, doar că, nu mai vreau să fiu a șaptea roată la căruță, vreau să fiu o prioritate pentru cei din jurul meu. Nu se poate? Foarte bine, neeeext! E plină lumea de oameni, nimeni nu e de neînlocuit. Și am ajuns la concluzia că ar fi util și bine pentru mine să îmi schimb anturajul . . .  good days are coming și nu îmi permit să mă înconjor de frustrați care nu sunt capabili decât să își plângă de milă, nu am nevoie de asemenea oameni slabi în jurul meu.

The Kid e istorie, nu mai vreau să-l văd și de acest lucru sunt tare mândră, că am reușit să îmi impun să ”scap” de el, chiar e o ușurare să nu mă mai gândesc la el. Aceeași soartă au avut-o și cei cu care mai vorbeam, foști sau viitori fuck friends, au existat doar două variante : delete & block. Chiar m-am simțit ușurată când am făcut chestia asta.

Și dacă tot am făcut ordine, am zis că e cazul să mă iubesc mai întâi pe mine și apoi pe restul, prin urmare, dacă nu convine intereselor mele, from the bottom of my heart, I don t give a fuck! And I m loving it!

M-am setat pe business și pe building a butt & abs. Azi, acum, am ajuns aici din cauza faptului că sunt mega sensibilă these days . . . Nu am nevoie de o relație normală, cum îmi plăcea să spun sau să mi se spună până acum. Nu vreau copii și acte de semnat pe la primărie, nu am chef de așa ceva. Am nevoie de . . . o iubire de o viață! De un bărbat în mâinile căruia să am curajul să îmi pun sufletul, inima, încrederea, banii, viața, fără să-mi fie frică de faptul că într-o zi va pleca, pentru că el va fi întotdeauna acolo, alături de mine și mă va ține de mână. De asta am nevoie! Și am decis că de nu va fi să-l întâlnesc, îmi asum singurătatea. In the end, ce poate fi atât de rău în a fi egoist și a-ți face toate poftele?! :-))

Și n-o să vă las să vă dați cu părerea, azi nu, poate . . . mâine 🙂