Nu!

În ultima perioadă am parte de diverse experiențe cu oameni. Femei, bărbați, colegi, prieteni, amici, necunoscuți, cunoștințe, fiecare diferit, clar. Partea interesantă e că stau să îi analizez, în capul meu, din diverse puncte de vedere, fără să judec și am ajuns la concluzia că suntem incredibil de diferiți și avem mentalități extrem de complicate.

Am fost mai devreme în vizită la o prietenă. Cu doi ani mai mare ca mine, singură. Am plecat de acolo cumva încărcată, mi-am simțit mintea împovărată și grea, foarte aiurea sentiment și nu-mi place. Îmi spunea că ea tot ce își dorește acum e să fim bine și sănătoși (apropiații ei, persoanele de care îi pasă) și să nu vină războiul, al treilea mondial, că nu o mai interesează de bărbați, oricum sunt la fel toți și oricum ea va rămâne singură forever, că are 34 de ani și dacă până acum nu s-a căsătorit și nu a făcut copil, când să o mai facă, la 40 de ani?! WTF?! Pe bune?! Am rămas mută. Am încercat să îi explic că nah, poate nu o să mai facă copil, dacă ea consideră că e prea târziu, dar poate la 37 de ani, o să-l găsească pe acel individ care va fi pentru ea și vor trăi împreună fericiți. Nu am avut cu cine, așa că am abandonat ideea de a o face să înțeleagă că un copil nu e totul în viața asta și că . . . etc. Nu mai am răbdare pentru astfel de discuții.

Nu știu, ori sunt eu de pe altă planetă, ori mintea mea nu poate să înțeleagă anumite lucruri. Dacă încă nu ai întâlnit bărbatul potrivit, asta înseamnă că nu îți mai trăiești viața până apare respectivul?! WTF?! Adică o să stai ca o măicuță pentru că mintea ta bolnavă nu poate compatibiliza cu NICIUN bărbat suficient încât să ai fie și un fuck friend?! Chiar nu înțeleg. Adică ok, și eu îmi doresc o super relație și probabil, o căsnicie și un copil, DAR atâta timp cât sunt singură, vreau să trăiesc, nu să exist. Nu o să am pretenția de la un bărbat care vrea doar să mă fută să mă vrăjească frumos ca să ajungă la mine în chiloți. Adică mi se pare de bun simț să îmi spui direct ce vrei de la mine și să mă lași pe mine să aleg.

Ea a avut o aventură vara asta cu un tip și s-a năruit totul în momentul în care a aflat că tipul va deveni tată. Mi se pare aberant. Pot să înțeleg că a enervat-o faptul că el îi spunea că e îndrăgostit de ea și că se gândește tot timpul la ea și apoi a aflat că iubita ăluia e gravidă. O înțeleg treaba asta, dar nu știu, cred că și-a făcut speranțe în privința unui om cu care era clar că va fi doar o relație de scurtă durată bazată pe sex. Și aici intervine momentul acela de sinceritate cu tine când trebuie să realizezi ce vrea un bărbat de la tine. Mi se pare deplasat să îți faci cumva speranțe cu un tip cu care știi sigur că e doar sex, dar tu de fapt, nu vrei să îți recunoști acest aspect și te îmbeți singură cu apă rece. Nu știu, oi fi eu nebună sau realistă când cer să mi se spună direct și în față, dar mi se pare fair play față de mine, în primul rând. Da, m-au lovit și pe mine vorbele directe, că sunt om și e normal, dar, în același timp, m-au ținut cu mintea limpede, m-au împiedicat să visez la cai verzi pe pereți și m-am protejat singură de suferințe inutile, create de mine, în capul și mintea mea.

Nu știu, nu pot să înțeleg anumite aspecte.

Nici nu o să o dau în extrema cealaltă să mă culc cu fiecare bărbat care mă vrea, pentru simplul fapt că el mă vrea și eu pot, neavând nicio obligație față de nimeni. Cu ce mă încălzește că am o colecție de pule sculate în telefon, primite de la diverși care vor doar să mă fută?! Nu îmi gâdilă orgoliul și nici nu mă fac să mă simt specială. Că de-aia sunt tot nefutută. Pentru că nu vreau să mă fut așa, de dragul de a o face, chiar dacă am ocazia și am cu cine și e fain tipul și etc. Nu mă interesează. În fața mea, ăla e bărbat care știe să mă facă să îl vreau și care mă face să curg fără să mă atingă și fără să îmi spună un singur cuvânt care să mă excite. Și doamne, ce fain e!

Cred și o repet, că cel mai erogen organ al omului este creierul și cred că brain fuckingul e cel mai tare sentiment.

Refuz să mă mai înconjor de persoane negative și pesimiste, persoane care au o mentalitate de-a dreptul tâmpită și care nu își trăiesc viața din cauza faptului că societatea acuză, blamează și judecă.

Dar, din păcate, majoritatea sunt așa . . .

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s