„Purtătoare de vagin”

Aveam alt articol în minte, dar cel pe care-l veţi citi în rândurile următoare, mi se pare mai interesant.

Ştiţi deja că îmi schimb jobul. Sunt în ultima săptămână la actualul job şi având în vedere că în locul meu va veni o altă femeie (să zicem), eu trebuie să o învăţ şi să îi arăt despre ce e vorba. Prin urmare, vine zilnic cam două ore să înveţe ce are de făcut.

Prima dată când am văzut-o, am zis că are vreo 38 – 40 de ani, după felul cum arată şi cum se îmbracă. Din start nu mi-a plăcut de ea. Nu ştiu de ce, am avut aşa, un feeling neplăcut. Dar cum nu pun etichete şi nu mă iau după aspectul fizic, m-am abţinut de la a face alte comentarii (în capul meu). Are bărbat, stau împreună dar nu sunt căsătoriţi încă.

Cocheta-250x375

Din punctul meu de vedere, aspectul fizic contează pentru că îţi spune multe despre un om, dar nu este primordial. Într-adevăr, nu reflectă personalitatea şi caracterul, dar, exteriorul tău spune multe despre felul tău de a fi şi despre ce ai în cap. Nu mă înţelegeţi greşit, nu mă uit după branduri şi lucruri scumpe, mă uit după cât de îngrijit e un om şi dacă e sau nu îmbrăcat cu gust. Dar asta e o altă discuţie, atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Revenim la înlocuitoarea mea. Despre aspectul fizic pot doar să vă spun că e supraponderală pentru vârsta şi înălţimea ei (btw, are 30 ani, dar arată de 50), am înţeles că are ceva problemuţe de sănătate, nimic grav (care nu sunt nici pe departe o scuză pentru kilogramele acumulate în plus). O condamn pentru faptul că nu are grijă de ea şi pentru faptul că acele kilograme în plus s-au adunat din cauza a ceea ce a băgat în gură (şi nu din cauza acelor afecţiuni de sănătate pe care le are), o condamn pentru că nu face sport, o condamn pentru că nu face absolut nimic ca să slăbească, o condamn pentru că având kilograme în plus se îmbracă în colanţi şi bluze mulate. Pentru toate astea, da o condamn. Pentru că sunt femeie şi ştiu ce înseamnă lupta cu kilogramele, ştiu ce înseamnă să faci zilnic sport şi ce eforturi presupune treaba asta, ştiu ce înseamnă să te abţii de la mâncare şi să ai grijă la orice firmitură pe care o bagi în gură, ştiu cât de greu e să găseşti haine care să te avantajeze şi cât ai de umblat pentru asta, ştiu. Ştiu multe. Pentru că mă preocupă toate cele descrise mai sus, pentru că îmi dau silinţa ca să-mi fie bine, pentru că îmi pasă de sănătatea şi de corpul meu, pentru că nu îmi pot bate joc de mine singură şi pentru că sunt femeie. Şi o femeie ştie toate astea şi mult mai multe. Ştie trucuri, ştie cochetărie, ştie să fie feminină, îşi cunoaşte corpul şi îl iubeşte aşa cum e, cu kilograme prea multe sau prea puţine, ştie ce o avantajează şi ce nu, ştie când poate fi extravagantă sau elegantă. Pentru că o femeie este educată şi din acest punct de vedere. Atenţie, vorbim despre femei, nu despre fete, puştioaice, piţipoance sau orice alte derivate, pe care le voi numi „purtătoare de vagin”.

Sunt foarte multe lucruri de scris despre acest subiect şi nu o să le expun pe toate, ar însemna să nu închei nici mâine. Cu toate acestea pot doar să spun că mă dezgustă aceste purtătoare de vagin. Analizând mai bine chestiunea, realizez că nu ţine de şcolile pe care le-ai făcut, ţine de ce ai în creier şi de ce ai văzut acasă, la mama ta.

Mama mea este în pensie şi nu se mai machiază decât dacă iese din casă, dar, cât a fost în câmpul muncii, adică vreo 35 de ani, cam aşa, nu am văzut-o nici măcar o dată să iasă din casă nemachiată, fără să aibe părul aranjat şi fără să fie ca scoasă din cutie. În condiţiile în care casa era lună şi bec, iar eu şi tata arătam impecabil, întotdeauna. Pe mama am văzut-o de mică cum îşi aranja singură părul şi dormea într-o anumită poziţie că să nu îl strice, am văzut-o în fiecare dimineaţă în faţa oglinzii cum se machia şi în fiecare seară cum îşi pregătea hainele pentru ziua următoare. Şi toate astea le făcea, repet, când casa era lună şi bec şi mâncarea era gata. Mama nu m-a învăţat să mă machiez, nu mi-a povestit niciodată ce este un fond de ten sau un rimel, dar, de prin liceu, am început să mă machiez uşor şi am progresat până azi. Am învăţat în timp, de la prietene, din revistele adolescenţei, de la mătuşi, de pe internet. Nu condamn o femeie care nu se machiază, am prietene care nu au fond de ten în casă şi se machiază doar la evenimente, dar condamn o femeie care nu are tenul îngrijit şi asta se vede.

Acum mulţi ani, din curiozitate de adolescentă, l-am întrebat pe verişorul meu preferat (un afemeiat, de altfel) care este primul lucru la care se uită la o femeie. Mi-a răspuns că manichiura & pedichiura şi dantura. Şi atunci, am înţeles tot. E de genul sf-ului o femeie cu oja sărită de pe unghii sau fără manichiură. Cât despre dantură . . . nu cred că mai e cazul să spun ceva.

În concluzie, nu le voi înţelege niciodată pe aceste „purtătoare de vagin”. Niciodată. Şi nu o să cred pe cineva care îmi spune că dacă ai familie şi copii nu mai ai timp şi de tine. Nu cred. Dacă vrei, poţi!

Nu mă consider perfectă, nici nu vreau să fiu, dar ce-i al meu, nu poate nimeni contesta 😉

Sursa foto

6 comentarii

  1. Eh, am scris și eu cîteva articole pe tema asta. Îți sună cunoscute expresii ca: „Dacă mă place, mă place așa cum sunt”, „Frumusețea vine din interior”, „Contează frumusețea sufletului, restul este ambalaj” și altele asemenea?

    Excluzînd cazurile de femei care într-adevăr suferă de boli care le afectează, care le fac să ia în greutate și altele asemenea, restul nu au absolut nicio scuză. Niciuna! Am mamă și soră și pot să afirm, ca și tine, că a fi frumoase a reprezentat mereu pentru ele ceva firesc și obligatoriu. Indiferent cîtă treabă este de făcut prin casă sau la serviciu sau mai știu eu ce sau unde.

    Poate am să fiu înjurat dar răspunzători pentru asta sunt și bărbații care le „curtează” sau soții sau amanții etc. În loc să le spună mai direct sau mai delicat că nu le place de ele, ei lasă lucrurile să continue și chiar să degenereze. Cîteodată chiar trebuie să îi atragi atenția partenerei, „Draga mea, îți mai aduci aminte de poziția aia care ne plăcea la nebunie amîndorura? Mă uit la tine și constat că de vreun an nu prea mai avem cum să o punem în practică!”. Sau… „Iubito, iartă-mă, am dărîmat din greșeală sticluța cu oja ta preferată, cea roșie… Nu-ți face probleme, nu am pătat nimic, oricum era întărită, beton!”

    Mă întreb cum au pretenția aceste femei să fie plăcute?!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Exact,de asta am și spus că și bărbații sunt răspunzători, dar asta nu într-o așa mare măsură. În fond, indiferent cît de multe sugestii ar practica bărbatul, dacă femeia nu vrea și este delăsătoare, atunci nu este nimic de făcut. Ea este singura care trebuie să ia măsuri. A fi frumoasă este o stare naturală, firească.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s