Femei, bărbați, relații

play (asta mă bine dispune acum maxim! 🙂 ) și citește în continuare:

Am avut o discuție interesantă azi cu un bărbat de 38 de ani, care îmi e prieten de vreo 2 ani. Am ajuns să discutăm despre femei, bărbați și relații, în general, pornind de la conversația despre niște prietene de-ale noastre.

În ultima perioadă, am început să mă conving pe zi ce trece, tot mai mult, că sunt foarte diferită de lumea din jurul meu. Și nu că aș fi eu cu moț în frunte sau aș fi femeia fatală, nici poveste, ci pentru că gândesc extrem de diferit de majoritatea femeilor. Mă refer aici la femeile din jurul meu (să le numim prietene). Am o singură prietenă pe care o iubesc maxim, pentru că mă înțelege 100%, pentru că este un om frumos și pentru că ea și soțul ei au genul de relație pe care eu mi-l doresc. Restul de n+1 sau câte or mai fi prin jur, n-au nicio treabă cu felul meu de a gândi. Și spun asta pentru că gafează maxim la mentalitatea despre bărbați și relații. Vreo două se complac în relații de tot căcatul, pe care eu nu le înțeleg. Nu pot să înțeleg cum pula mea poți să accepți toate prostiile și comportamentul de rahat de la bărbatul cu care ești într-o relație, în condițiile în care ești independentă din toate punctele de vedere și îți permiți absolut ce vrea pizda ta, nu depinzi de el absolut deloc. De ce ai face treaba asta?! Pentru simplul fapt că ai 30+?! Așa și?! Unde scrie sau cine zice că dacă ai 30+ trebuie să ai familie și copil doar de dragul de a fi în rândul lumii?!

Io nu știu, dar încep tot mai mult să cred că femeile care trec de 30 de ani și sunt singure sau nu au o relație stabilă, care eventual se va finaliza cu o căsnicie, o iau razna rău de tot. Și nu înțeleg de ce. Pula mea, eu sunt singură de aproape 7 ani și nu crap, nu îmi tai venele, nu mă plâng. Din contră, încerc să îmi fac viața frumoasă, după posibilități. Și atunci, mă întreb, dacă eu pot, altele de ce nu ar putea?!

Revin la ideea mea și o repet: totul se întâmplă cu un scop și nimic nu e întâmplător. De ce să ții ca orbul de bâtă de o relație care te face nefericită, dacă locul tău nu e acolo?! Fiecare are drumul lui în viață și oricât ne-am da cu curul de pământ și încercăm să facem anumite lucruri, dacă nu e să fie așa cum vrem noi, nu va fi, indiferent cât ne chinuim. Sunt convinsă 100% de treaba asta.

Altă chestie pe care nu o înțeleg este faptul că o femeie, când este într-o relație cu un bărbat încearcă să îl schimbe și să îl modeleze cum vrea ea, să fie pe placul ei. De ce?! L-ai cunoscut pe omul ăla așa cum e el, te-ai îndrăgostit de el așa cum e, de ce ai vrea să îl schimbi? Acceptă-l așa cum e, învățați împreună, modelați-vă împreună ca și cuplu, în asta constă frumusețea unei relații: să știi să îl accepți pe cel de lângă tine ca un tot, cu bune și rele, fără să îl schimbi. Dar pentru asta îți trebuie cap . . .

Chestia ce mă bucură cel mai tare este că am realizat că sunt cerebrală când vine vorba de relația cu un bărbat, că mi-am schimbat mult comportamentul în ultimii ani, în bine. Am stat și am analizat relația mea cu The Kid, așa cum a fost ea . . . Păi m-a apucat râsul când mi-am amintit cum eram la început și cum mă crizam că m-a mințit, cum eram disperată să vorbesc cu el non stop la telefon, cum îl urmăream, and so on. N-aș mai face acum treaba asta pentru nimic în lume.

Mi-am dat seama că am scăpat de disperare, de dependență și de toate stările alea negative. Relația dintre un bărbat și o femeie trebuie să fie una frumoasă, cu sentimente și stări pozitive, îndrăgosteli, nebunii, iubire, etc.

Concluzia mea este că femeile din ziua de azi, sunt proaste de bubuie, când dau de o pulă își pierd capul și uită de ele, acceptă orice, din pură prostie.

Dacă sunteți curioși, pot să vă spun despre mine că am o stare de bine de nedescris, sunt bucuroasă, fericită, mă bucur de tot ce frumos, mă chinui să îmi fac timp pentru citit, merg la sală în fiecare zi, sunt obsedată de fitness, îmi pierd nopțile și dimineața nu mă pot trezi și cel mai important, sunt mai pozitivă ca niciodată. Și toate astea cred că se văd, mi se citesc în ochi. Nu mă mai poate enerva nimic. Și nu vă imaginați că trăiesc în puf, nici vorbă de așa ceva. Sunt un om normal, ca toată lumea, cu lipsuri și nevoi. Diferența e că nu mă mai las afectată de chestiile cotidiene și încerc să fiu cât de imună pot la stres. New personal challenge: to quit smoking. Să vedem dacă îmi și iese 🙂 Vă țin la curent. V-am pupaaaaaaaat! 🙂

Un comentariu

  1. aaa … atunci cand femeile sunt doar cautatoare (care inca nu si-au gasit comoara), ele nu bubuie ci doar pocnesc sau atunci zgomotul lipseste cu desavarsire? 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s