. . . din copilărie

În lunile astea de pauză, în care nu am scris, am învățat foarte multe lucruri, din viață, și, din păcate, pe propria-mi piele. Nu e bine când înveți lucruri din propria experiență, dacă aceasta e negativă, dar, la mine, toată viața așa a fost, am primit zeci de palme de la viață. Chiar și așa, refuz cu desăvârșire să mă las și continui să lupt.

Vă povestesc puțin despre copilăria mea, ca să puteți să îmi înțelegeți punctul de vedere și felul meu de a fi, ca om.

Copilăria mea a fost una tare fericită și lipsită de griji. Părinții mei au pornit împreună de la furculiță și cuțit și au realizat totul pe propriile lor forțe. Încă de când eram mică, nu mi-a lipsit nimic și asta pentru că, deși nu eram bogați, nici atunci și nici acum, am dus-o foarte bine, încă de pe vremea lui ceașcă. Certuri între ai mei, mai existau, ca în toate cuplurile de altfel, dar asta nu putea să îmi întunece mediul în care am crescut. Am fost un copil frumos și fericit și datorită acelei superbe copilării, sunt omul fără sechele și frustrări de azi. Sechele am, dar acestea le-am adunat în ultimii zece ani, când am început să dau singură cu capul și am ieșit ”în lume”.

M-a șocat încă de pe atunci și mă va șoca tot timpul , răutatea și invidia din om. Lucruri pe care eu nu le dețin și, prin urmare nu le înțeleg. Aveam și eu prietene de vârsta mea sau apropiată, care aveau mult mai multe decât aveam eu, dar niciodată, repet NICIODATĂ nu am fost, nu sunt și nu voi fi invidioasă pe omul care are mai mult ca mine. Nu știu dacă asta mi se trage de la educația primită de acasă sau de la felul meu de a fi, dar mi se pare aberant să mă roadă invidia că Icsulescu are mai mult ca mine, că se lăfăie în X5 și eu mă plimb cu un 206 de 10 ani. Bravo lui, să fie fericit, să-l stăpânească sănătos și fără incidente. Ce să știu să zic mai mult?

IMG-20131214-WA0003

Eh, în schimb, oamenii din jur, și nu doar cei din jurul meu, sunt răi și invidioși, afurisiți și urâcioși. Nu mi-am putut imagina vreodată că încă mai pot trezi în oameni monstrul numit invidie. Și hai, treacă meargă, dacă erau de vârsta mea să zici că încă nu s-au copt la minte. Dar când vezi oameni de 35-45 de ani care crapă de invidie că eu sunt cum sunt și ei nu vor fi niciodată ca mine, din mai multe motive, eu una, rămân mască. Și atunci, am stat și m-am gândit cu ce le-am greșit de sunt invidioși pe mine. Mă gândeam că le-oi fi făcut eu ceva. Am stat zile întregi și am derulat filmul înapoi ca să-mi descopăr greșeala, am cerut păreri (de la cine știu că îmi dă păreri sincere) și concluzia a fost că eu nu am greșit cu nimic și că, de fapt, gândirea lor e virusată și chiar au o problemă. Eh, acuma nu vă imaginați că ar recunoaște vreodată, că doar au o experiență de viață și o vârstă, care le dă dreptul (după părerea lor) să aibe dreptate întotdeauna și să nu recunoască dacă au greșit.

Eh și așa, încet, încet, după ce am despicat firul în patru, am ajuns la concluzia că invidia și răutatea sunt frustrări și sechele din copilărie. Copii de ieri, cu copilării sumbre și nefericite, sunt oamenii de azi răi și invidioși. Prietenele mele de zece ani, care au avut copilării și vieți cam ca și a mea, nu mă invidiază, nu sunt rele și îmi spun verde în față ce au de zis, fără ca eu să mă pot supăra pe ele. Au existat momente în viața asta de până acum, în care ele au avut mai mult ca mine, dar niciodată nu m-am simțit marginalizată și niciodată nu am fost invidioasă pe ele. Am o prietenă, care acum 7-8 ani era disperată să-și cumpere haine, își cumpăra doar de la cei care le aduceau de afară, doar branduri cunoscute, iar o sesiune de a ei de shopping, o costa undeva cam la 2-3 mii de lei pe vremea aceea . . . și n-am crăpat de invidie și nici n-am murit că n-am avut atâtea haine câte avea ea.

Și atunci, revin la ideea că toate lucrurile rele se trag din copilărie. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și părinților pentru copilăria pe care am avut-o. Aș dori ca fiecare copil să aibe cel puțin o astfel de copilărie și cred, cu tărie, că în acest fel nu ar mai exista oameni răi și invidioși. Partea rea e că sentimentele astea negative atrag numai lucruri rele asupra oameni care le au și partea și mai rea e că ei nici măcar nu realizează treaba asta.

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s