Satisfaction

Nu mi-aș fi imaginat că o duminică plicticoasă avea să se termine atât de satisfăcător pentru mine, frustrant pentru alta . . . :-))

Deci, să vă povestesc 🙂 O duminică plicticoasă și călduroasă, o eu fără chef de nimic și leșinată de cald. Mă gândeam că ajung acasă, mă arunc în pat și o să zac la răcoare până târziu când o să adorm. În schimb, datele problemei s-au schimbat. M-a sunat prietena mea, că să fac bine să mă echipez că a vorbit și cu ceilalți și ieșim prin oraș să vedem ce e pe centru (sunt zilele orașului, jumătate de centru e închis, fiind plin de tarabe cu te miri ce prostii, începând de la mâncare și până la body-painting). Fără prea multă convingere, am acceptat, oricum nu aveam ceva mai bun de făcut.

Fug repede la duș, machiat, aranjat, îmbrăcat, încălțat și plecat de acasă. Pe jos, de data asta. Nu de alta, dar să găsesc un loc de parcare ar fi fost ca și când aș fi câștigat potul cel mare la loto și nici nu eram în cea mai bună dispoziție pentru a da cine știe câte ture pentru un amărât de loc de parcare. Dilema mea a fost (după ce m-am decis, cu greu, cu ce să mă îmbrac; știți voi, veșnica problemă a femeilor care nu au cu ce se îmbrăca, dar au dulapul plin) : pe tocuri sau nu?! M-am îmbrăcat cu o semi-rochiță (spun asta pentru că acum ceva vreme, când arătam ca și un butoi, respectiva piesă vestimentară o foloseam pe post de bluză mai lungă, care-mi acoperea fundul imens) foarte scurtă, dar pe sub care mi-am luat blugi scurți, ca să nu fiu cu fundul pe afară. Nu de alta, dar nu sunt genul care să-și expună anumite părți ale corpului, așa, gratuit . . . Într-un final am decis: tocuri. Pentru că am picioare faine, lucrate la sală, fără celulită și pe tocuri, arată într-un mare fel. Bun. Nimic ieșit din comun până aici.

Ies din casă. Toate bune și frumoase. Când ajung în bulevard, încep să observ că se uită lumea la mine ca la mașini străine. Eh, mă gândeam, să fiți sănătoși, uitați-vă cât de ciudat vreți, mi se rupe de voi, crăpați de invidie sau faceți ce vreți, eu azi mă simt fabulos și nimic nu o să-mi strice dispoziția. La un moment dat, realizez că, probabil, lumea se uita așa la mine, pentru că rochița era super scurtă și blugii nu se vedeau, probabil își imaginau că sunt cu fesele pe afară :-)) Merg vreo 10 minute, până ajung în zona cu terasele super populate. În timp ce treceam pe lângă o terasă, niște indivizi ( că altfel nu îi pot numi) s-au gândit să pară mai interesanți și s-au gândit ei să se bage în seama ( cu replici de doi bani). Evident că și-au luat ignore și nici măcar nu m-am obosit să privesc în direcția lor. Îmi văd de drum, mai aveam ceva de mers, până la locul de întâlnire cu prietenii. Opresc la un semafor că se făcuse roșu și aștept să se schimbe culoarea. Aici urmează partea cea mai interesantă.

4

Printre mașinile care așteptau culoarea verde a semaforului, era și un chopper, pe care nu l-am observat din prima. Așteptând la semafor, îmi întorc capul în partea dreaptă și observ. The Kid, pe motor, cu iubita lui. I-am văzut, după care mi-am întors capul. Fără vreo reacție ciudată sau vizibilă. El m-a văzut înainte pentru că se uita la mine, iar eu intenționat mi-am întors privirea, ca să înțeleagă (dacă mai era nevoie), cum stă treaba cu ignore-ul și indiferența. Partea cea mai tare: se face verde la mașini, trece și el, eu continui să privesc în altă parte, iar în momentul când ajunge în dreptul meu, o văd pe ea că se uită la mine insistent. Mă măsura din cap până în picioare. Și mă uit și eu la ea, cu tupeu. Când a observat că am remarcat-o și m-am uitat fix în ochii ei, și-a întors capul. Faza a fost demențială. Mai era lume în jurul meu și chiar se uitau la mine, am menționat mai sus de ce. Fără să exagerez. Mai târziu și prietenii mei au observat treaba asta, chiar începuseră să facă mișto de mine, pe chestia asta.

Poate nu ar trebui să-mi pese, dar pe mine faza de azi mi-a dat o satisfacție maximă. Îmi spuneam în gând, în timp ce stăteam acolo, la semafor: ”nah, foarte bine, uită-te până îți pică ochii, să vezi și tu ce ai avut și ai pierdut”. Faptul că ea se uita așa insistent la mine, m-a uns și mai tare pe suflet. Pentru că sunt vreo 8 ani diferență între noi și pentru că, arăt mai bine ca ea. Pentru că întotdeauna am fost genul de femeie cochetă și pedantă, atentă la felul în care ies din casă, machiată și aranjată tot timpul. Și nu ies din casă oricum. Și așa o să fac toată viața. Poate-s puerilă, dar chiar nu mai contează.

În secunda aia, m-am simțit mai bine ca niciodată. Satisfacția mea a fost imensă. Și este și acum. Poate că singurul lucru ce mi l-aș fi dorit, este ca el să o fi văzut pe ea, ce ”frumos” și insistent mă privea. Să-i citească invidia feminină pe chip, cum am citit-o eu.

Seara am continuat-o în compania prietenilor mei dragi și a fost o seară drăguță.

Pe drumul înapoi spre casă, aceleași priviri, aceleași fețe ce mă priveau insistent, iar eu afișam un zâmbet sfidător. De satisfacție. Maximă. Inegalabilă. De neuitat.

Și cum era de așteptat: tocmai am primit mesaj de la el :-))))))

To be continued . . .

19 comentarii

      1. „M-am îmbrăcat cu o semi-rochiță (spun asta pentru că acum ceva vreme, când arătam ca și un butoi, respectiva piesă vestimentară o foloseam pe post de bluză mai lungă, care-mi acoperea fundul imens) foarte scurtă, dar pe sub care mi-am luat blugi scurți, ca să nu fiu cu fundul pe afară. „– ce poate fi mai intrigant (pozitiv) decat acea imagine?

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s