Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

Deși inițial am zis că I’ll just go with the flow . . . m-am răzgândit! De ce să las timpul să decidă în locul meu și să rămân eu cu nesiguranța, îndoiala, frustrarea și toate celelalte sentimente nașpa, în suflet? Nimeni nu este de neînlocuit. Dacă l-am smuls pe M. din suflet, după 7 ani și luând în considerare faptul că M. chiar a fost prima și singura mea iubire adevărată de până acum și am reușit să mă îndepărtez de universul lui, nu știu de ce nu aș putea face la fel și acum.

Ce am de pierdut? Șansa de a cunoaște un om care să mă merite cu adevărat și pe care să-l merit? De ce să îmi neg acest drept? Pentru faptul că the kid e inegalabil (până acum) în pat? No way! Da, e adevărat că pentru mine reușita unei relații se învârte în jurul sexului, dar asta numai relație nu era și să mă macin de una singură pentru o pulă, chiar nu merită. Am lucruri mult mai importante, în momentul ăsta, pe care să mă focusez, decât el. Da, e adevărat că a fost o perioadă frumoasă din viața mea, poate cea mai frumoasă de până acum, dar nu mai vreau să o continui așa, așteptând, făcându-mi tot felul de scenarii în cap și întorcând problema pe toate părțile, așteptându-l pe prinț călare pe un chopper negru.

Nu îmi e indiferent și nu îmi e ușor, sunt masochista de câteva zile și ascult doar melodii de tăiat vene, dar asta e, voi trece peste. Pentru că vreau și pentru că pot. Și, în plus, una dintre motivațiile destul de puternice este că the kid a apărut în viața mea la două luni după ce i-am spus adio lui M. după ce am fost convinsă că nu îl mai vreau în viața mea. A apărut într-un moment în care nici nu mă așteptam și a fost o poveste frumoasă. A fost. La trecut.

„And I waited and waited so long
For someone who’ll never come home
It’s my fault to think you’d be true
I’m just a fool” . . .