Fluturi în stomac

De ce am decis în seara asta să dau o tură în plus în oraș? N-am nici cea mai mică idee . . . Cert este că sunt devastată. Cred că l-am văzut, adică cred că el era . . . dar nu sunt sigură pentru că l-am văzut în ultimul moment și până am ajuns să mă întorc, dispăruse deja.

Partea nasoală este că simt o groază de chestii. Mă durea stomacul cam cu vreo oră înainte, dar din secunda când l-am văzut, inima mea a început să o ia razna și stomacul îl simțeam ca și când cineva juca bowling în interior, îmi tremura. Nu știu dacă de emoție și entuziasm sau de furie și oftică. Nici nu știu ce sentimente mă încearcă acum, cert este că senzațiile sunt multiple și nu sunt tocmai cele mai sănătoase. 

Și ca să îmi fac rău până la capăt, am mai mers și până la locația unde făcusem baie ultima dată, ca să văd dacă nu cumva mașina lui era acolo. Deși, la cât de bine știe să se ascundă, doar n-o fi prost să mai meargă și cu alta acolo și să își mai și parcheze mașina în fața casei. Cât de proastă poți să fii, să te lași dată peste cap așa ușor și să te mai și duci până acolo?! Cât?! Eram perfect conștientă de toate lucrurile astea și totuși nu m-am întors. Evident că am mers degeaba și așteptam în zadar să dau de urma lui. Și dacă aș fi dat ce puteam să fac? Că de stat ca pizda proastă în fața acelei case, sigur nu stăteam. Și atunci? Pentru ce m-am agitat?! Doar așa, ca să mă fut singură de cap.

Și stomacul mă doare acum infinit mai tare 😦

Hard choice, but I guess I will listen to my heart.