Soap Opera – Episode 2

În ziua cu pricina, deși eram super agitată la birou, îi scriu mesaj să-mi confirme că rămâne cum am stabilit. El, mare șmecher, mi-a răspuns evaziv spunându-mi că nu este în oraș. I-am explicat că ziua e lungă și până seara se poate întoarce, având în vedere că nu era foarte departe. A zis că ne auzim mai târziu, eu rămânând cu toți dracii din lume, pe lângă cei de la birou.

Faza ce mă deranja nu era că nu ne vom vedea, că doar nu era prima dată când ne întâlneam după 100 ani. M-a deranjat că iar am stabilit una și el făcea alta. Asta mă scoate din sărite. Eu sunt genul de om care dacă afirm o chestie sau stabilesc o întâlnire, așa rămâne. Dacă se întâmplă să intervină ceva, anunț din timp și văd cum rezolv problema, dar nu las omul să își facă program pentru ca mai apoi să i-l stric eu.

Mi-am văzut toată ziua de ale mele, uitând de schimbul de mesaje, și așa eram foarte obosită și stresată maxim.

Când ies de la sport, primesc mesaj. De la el, evident. Când am văzut ce aberație îmi scrie, nu știam cum să reacționez: să râd, să plâng de nervi, să dau cu dumnezeii. I-am explicat că ce vrea el nu se poate și să aleagă: totul sau nimic. A început să-mi scrie iar prostii, până la un moment dat când m-am enervat și i-am scris un mesaj foarte scurt și la obiect și care părea a fi scris pe un ton calm, deși eu eram super obosită și revoltată. Tăcere. Știam că nu avea curaj să mai îmi răspundă și acum cocea. Nu știa ce să îmi scrie și cum să facă, astfel încât să și obțină ceea ce vrea, dar să nici nu mă supere pe mine.

Între timp, când am văzut că tot trage de timp cu mesajele, am decis să-mi văd de ale mele. Am venit acasă, m-am dezbrăcat de hainele cu care făcusem antrenament, mi-am lăsat apă în cadă și intrasem să mă spăl, după o zi extrem de lungă și cu nervii întinși la maxim.

Nu intru bine în cadă, când îmi sună telefonul. Oare cine? ”Mi se pare mie sau ești irascibilă?” I-am explicat că eram doar foarte obosită și nicidecum irascibilă. Am învățat să-mi ascund stările în fața persoanelor cu care discut, atunci când e cazul. Începuse să-mi spună că să nu o iau așa, că de fapt el altceva a vrut să spună, dar prostia ce o scosese mai devreme în mesaj, continua să o suțină. I-am dat de înțeles că ce vrea el nu se poate și decizia finală îi aparține. A schimbat subiectul și a rămas că ne auzim mai târziu.

Știam că nu se va mai întâmpla nimic în acea seară, așa că am terminat cu baia și m-am pus la somn, ruptă fiind de oboseală, dar luasem hotărârea că nu va mai avea ocazia să mă vadă, datorită prostiilor ce le scrisese în mesaje și datorită faptului că mă cunoaște de mai bine de un an de zile, știa ce fel de om sunt și trebuia să realizeze că ceea ce îmi scrisese în mesaj, nu era cazul să îmi spună mie;
pentru că nu sunt o puștioaică ahtiată după pulă, care acceptă orice doar pentru a fi în compania unui bărbat.

M-a revoltat că a avut tupeul și nesimțirea să negocieze cu mine ce și cum ar fi vrut să facem în pat. Păi sunt ce? Prostituată sau o ușuratică? Eh, să te ții de acum, copilule, nu știi cu cine te-ai pus…….

3 comentarii

  1. Hmmm…”copilul” incearca sa fie un „Pick Up Artist” cand vine vorba de femei. Problema este ca s-a obisnuit cu tipul de femei „usuratice”, pe care le intalneste atunci cand nu sunteti in contact. Acest lucru l-a facut sa adopte acelasi comportament, si cand interactioneaza cu tine: nu pune pret pe sentimentele tale.
    Ai tot dreptul sa te simti folosita in acest caz. Avantajul tau este ca femeia detine intotdeauna „ultimul cuvant”, atunci cand vine vorba de „a merge in pat”. Toata puterea este in mainile tale. Poate fi el cel mai mare Don Juan.

    Apreciază

    1. Problema este că el are impresia că eu sunt ca restul pițipoancelor și crede că îi merge și cu mine la fel.
      Ce nu vrea însă să realizeze, este faptul că diferența de 4 ani dintre noi și spune cuvântul și sunt cu un pas înaintea lui întotdeauna 😉

      Apreciază

      1. Diferenta de ani o fi si ea importanta, insa conteaza faptul ca tu esti femeie iar el este barbat. Din acest motiv, vei fi intotdeauna cu un pas inaintea lui. Daca nu invata sa-ti „anticipeze” pasul, nu va fi niciodata in stare sa-si dea seama de ceea ce simti cu adevarat.
        If a „Player” doesn’t follow the rules, then he is just a simple child 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s