Etichete

, , , , , , , , , ,

Credeam că sunt liniștită și nu am niciun stres…..Pe naiba! Acum realizez că de fapt, subconștientul meu lucra 24/7 și eram agitată, tot cu gândul la the kid. Așa se face că după două luni de absență,s-a gândit că ar fi interesant să apară din nou în viața mea și să mă mai dea din nou peste cap. Eh, de data asta, nu i-a mai mers.

Incepuse de joi seara cu mesaje. Nu i-au prea convenit raspunsurile mele si a lasat-o balta. Până dimineața, uitasem de mesaje. Vineri eram agitata la job cu tot felul si normal că am uitat, dar mi-a reamintit el. Încă un mesaj cu realuarea discuției din seara precedentă. Nu pot să îmi explic nici acum care a fost motivul, însă în fracțiune de secundă, am devenit super agitată. După schimburi de nu știu câte mesaje (prin care vroia să stabilim o întâlnire pentru seara respectivă), îmi scrie să o las baltă că el oricum e în compania cuiva și nu știe dacă scapă, dar dacă poate, vine și mă ia să ne plimbăm cu mașina sau ceva. Atunci am luat foc. Instant. Am stat și m-am gândit, am sucit-o pe toate părțile, am pus în balanță și am decis. Ori la bal, ori la spital. Nu mai puteam să accept astfel de prostii, se obișnuise cu ideea că eu sunt acolo ori de câte ori are nevoie și asta nu-mi convenea absolut deloc. I-am scris un mesaj prin care l-am pus să se hotărască ce vrea și i-am amintit că ”mi-am mâncat șapte ani din viață cu unul ca tine și tu sigur nu vei fi al doilea”.Sinceră să fiu, mă așteptam să zică nu, știind cât de orgolios este și așa a și fost. Replica lui a fost:”Sigur nu voi fi al doilea. O zi plăcută în continuare”.

Răsuflam ușurată, pe bune. Și râdeam malefic pentru că acel ”O zi plăcută în continuare”, era dovada clară că nu-i convenise deloc decizia mea. Pentru mine, a fost cea mai înțeleaptă decizie pe care o puteam lua. Să vă spun și de ce…..

După o zi lungă și plictisitoare la job, am ajuns, într-un final acasă, m-am schimbat și am plecat, împreună cu o prietenă, la kangoo. Era atât de pornită să sar, să mă eliberez, să dau tot ce e mai bun din mine…… N-am avut noroc 😦 Din cauza unor probleme la instalația electrică, nu s-a mai făcut și am fost nevoite să plecăm acasă. Dar parcă nu-mi venea să merg acasă, așa devreme, vineri seara. Hmmmmm….. Ce să fac?! Am sunat-o pe o veche prietenă și am mers la ea în vizită. Am stat la povești, dar nu foarte mult, mă simțeam obosită psihic și tot ce îmi doream atunci era să stau în pat și să vizionez serialul meu preferat. Am plecat de la ea și înainte de a ajunge acasă, am oprit la un non-stop să cumpăr diverse. Când intru acolo, guess what?! The kid! Dar era cu spatele, deci nu mă văzuse când am intrat. Îi cer vânzătoarei ce am nevoie și în momentul acela, sigur s-a întors și m-a văzut (eu eram cu spatele la el, nu aveam cum să văd), pentru că în secunda următoare a ieșit. Eu, după el. El se îndrepta spre mașina lui, eu spre a mea (eram cu cea de la companie, pe care nu o știe).

Plec din parcare înaintea lui și văd că, într-adevăr, e în compania cuiva. Și bănuiam, nu știu de ce, că e o altă ea, nu prietena lui de o grămadă de ani. Merg încet așteptând să vină și mă bag în fața lui, merg încet în continuare și mă încadrez pe cealaltă bandă, prefăcându-mă că vorbesc la telefon. Vine în paralel cu mine și ne uitam unul la celălalt, în același timp (el se uita pentru că nu credea că pot fi eu cu mașina aceea). Trece, merge mai departe și eu îmi văd de drum în continuare. Vine la un moment dat în spatele meu, ca să poată vedea numărul mașinii , iar apoi dispare, eu îndreptându-mă spre casă.

După toată întâmplarea asta, m-au luat niște nervi fantastici, care , însă, mi-au trecut rapid, pentru că realizasem, ca mai devreme cu câteva ore, când îl pusesem să se hotărască ce vrea, luasem cea mai bună decizie. O fi fost el extrem de bun în ale sexului, dar făcea la fel ca M și nu mai eram dispusă să fac astfel de compromisuri pentru niște partide de sex, chiar nu merita. Am început să mă amuz, în drum spre casă, vorbind cu prietena mea la telefon.

Acum sunt bucuroasă, fericită, mă simt eliberată. Chiar dacă nu aș fi recunoscut nici în ruptul capului, era prezent în subconștientul meu și îmi era ciudă pe el. Sunt liniștită acum din acest punct de vedere. Se anuntă oportunități noi la orizont și nu pot decât să mă bucur.

Sâmbătă seara, am ieșit cu colegii, din nou. Radiam. De fericire, de good looking (fără falsă modestie). Prezența Gunoiului mă lăsa rece, îl ignoram, chiar dacă se așezase lângă mine. După nu știu câte pahare, începuse să glumească cu mine, i-am dat un pachet de țigări că rămăsese fără (asta pentru că-s fată faină) și ajunsese să îmi dea să mănânc din felia lui de pizza, doar ca să fie el convins că mănânc și eu împreună cu restul colegilor. Și toate astea, după ce vineri, din nou l-am ajutat. Prietena mea îmi spune că-s o fraieră. Că l-am lăsat să își bată joc de mine și nu am făcut nimic ca să mă răzbun sau să-l opresc. Pentru mine, răzbunarea e arma prostului. Cred însă, că dacă mă comport frumos cu el, dau dovadă de maturitate și nu mă cobor la nivelul lui. Dacă el a mâncat rahat, făcând acel gest urât, nu trebuie să mă comport și eu la fel.

În concluzie, am avut un weekend agitat, cu răsturnări de situații și trăiri pe măsură. Cu toate astea, mă simt liberă, frumoasă, în formă, pregătită pentru primăvara ce urmează și cu mai multă încredere în forțele proprii, ca niciodată.

P.S. Nu că m-ar mai interesa, dar, totuși, am eu o presimțire că The Kid nu se va lăsa și va mai dori să revină în viața mea. Și atunci, va avea o surpriză. 😉