Can I complain?!

Am mai avut ceva tentative de a scrie câte ceva, dar toate au eșuat, până azi. N-am nimic picant de povestit și, totuși, am decis să mai aberez pe-aici, pentru acel cititor care dă din întâmplare de blogul ăsta.

The kid, a dispărut din peisaj, însă Alex, mă zăpăcește de cap. La propriu. Mă sună mai tot timpul să ne vedem, dar îmi găsesc scuze. Nu am chef de el. Vreau să-mi tremure iar stomacul când sună telefonul și sunt nerăbdătoare să îl văd. Și …. nimic nou sub soare.

Jobul îmi ocupă mai tot timpul și mă bucur. Îmi place ceea ce fac, deși nu e totul roz. Mai sunt și situații aiurea, dar ies cu bine din orice.

Aș vrea să cred că perioada asta de liniște din viața mea , e ”liniștea dinaintea furtunii”. Vreau o furtună din aia nebună, să simt că trăiesc.

Gradele astea multe sub zero m-au tâmpit de tot și m-au făcut să hibernez la propriu. Nu pot să mișc un deget afară pe o astfel de vreme, deci pauză activități, sociale sau nu. M-am săturat de mall-uri, reduceri și cumpărături. Sun prieteni/colegi să ieșim la un ceai și toți vor la mall. A înebunit lumea.

Aștept. Ce? Să se încălzească vremea, să-mi reiau activitățile sportive și poate totuși, apare el-ul ăla ce știe să îmi facă stomacul să tremure.

O fi de bine?!

7 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s