Pentru ca am realizat că atunci când am de împărtit bucurii personale, nu e nimeni. Pentru că atunci când vreau să-mi petrec ziua în compania lui, nu e nimeni. Pentru că atunci când am nevoie de un umăr şi de o vorba bună, nu e nimeni. Pentru că am o dragoste imensa de oferit şi . . . Nu e nimeni. Pentru că sunt n lucruri pe lumea asta care sunt mai frumoase în doi şi . . . Nu e nimeni. Pentru că atunci când e soare , nu vede nimeni. Pentru că atunci când se îneacă corăbiile , nu e nimeni să le salveze. Pentru că nu mai vreau singurătate şi oricât aş vrea eu, tot nu e nimeni.

Şi nu pentru că trebuie să existe un vinovat sau pentru că discreditez pe cineva, ci doar pentru că e un gol imens. Atât.