Compromisuri

https://i1.wp.com/www.sharpradio.com/photos/Cheating.jpgStim cu totii ca facem compromisuri intr-o relatie. Între noi fie vorba, n -am făcut niciunul până acum şi sper să nici nu fac, cel puţin nu de genul celor descrise mai jos.

Văd tot mai des în jurul meu relaţii care, din afară par a fi ok,dar . . . Ştiţi vorba aia cu :”afară-i vopsit gardul . . . ” cam aşa şi relaţiile astea despre care menţionam mai sus.

Sunt două lucruri mari şi late care nu le-aş accepta niciodată într-o relaţie şi pe care creierul meu nu le poate percepe : infidelitatea şi violenţa. Să le luăm pe rând, zic.

Infidelitatea, zic eu, e un subiect destul de vast, începând de la cauze şi până la efecte. Partea care nu o înţeleg eu se referă la o relaţie de cuplu care durează de ceva vreme unde unul dintre cel doi calcă în străchini. Şi subliniez că nu discut despre o căsnicie ci doar despre o relaţie stabilă. Cum poţi să treci peste o infidelitate şi să îl accepţi în continuare ca partener, pe un individ care ţi-a înselat încrederea? Şi întreb asta pentru ca eu nu-mi pot imagina aşa ceva şi explic şi de ce. În cazul în care aş fi înşelată, mi-aş pierde încrederea definitiv şi irevocabil în partener. Odată pierdută această încredere, e clar că relaţia respectivă nu ar mai putea fi ca înainte pentru ca aş avea suspiciuni 24/7 şi aş caută întruna să mă conving ca nu sunt minţită în continuare. Ori o asemenea relaţie în care unul stă tot timpul de veghe la acţiunile celuilalt, nu se mai poate numi relaţie.

Referitor la violenţă, atât fizică cât şi verbală, pot spune ca mi se pare un lucru extrem de penibil pentru un bărbat. Tu, ca bărbat, nu eşti în stare să te faci înţeles sau să-ţi rezolvi problemele cu femeia de lângă tine, decât în acest mod ? Şi aici, la fel, nu pot înţelege următorul lucru : tu, femeia, după ce al tău partener îţi vorbeşte extrem de urât şi te face în toate felurile, îţi mai trăzneşte şi vreo două, ca să înţelegi cine e „bărbatul” în casă şi după o perioadă de timp (mai scurtă sau mai lungă) îl primeşti înapoi în patul tău ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ce motivaţie există pentru a primi înapoi o bestie (alt cuvânt mai potrivit nu am găsit pe moment)?

Am întrebat o prietena care a trecut prin aşa ceva, acum fiind divorţat, de ce a acceptat aceste lucruri (atât infidelităţile cât şi violenţa fizică şi verbală) din partea fostului ei soţ şi mi-a răspuns simplu : „de tâmpită”. De asemenea, mi-a menţionat ca nu va mai accepta niciodată asemenea tratamente din partea unui bărbat şi ca preţul pe care l-a plătit pentru acea relaţie a fost prea mare.

Până unde suntem dispuşi să mergem cu compromisurile într-o relaţie? Din ce motive le facem?

P.S. La fel, iertate să-mi fie eventualele greşeli, post scris de pe telefon.

7 comentarii

  1. „Tu, ca bărbat, nu eşti în stare să te faci înţeles sau să-ţi rezolvi problemele cu femeia de lângă tine, decât în acest mod ?”

    In primul rand sa nu se inteleaga ca as fi pro violenta..

    Dar ca raspuns la ce-am pus in ghilimele recomand a se URMARI asta cap-coada:

    SI da, unele femei cer indirect si violenta, prin faptul ca unele ‘adora’ sa intarate, sa enerveze la culme, incat unele aduc barbatul la disperare si chiar limita si intr-o mare de nervi, acel barbat isi poate pierde luciditatea iar tipa respectiva se poate trezi eventual cu o palma.

    Apreciază

  2. Cat despre tipa, fiind putin rautacios..

    Deh, ce sa-i facem daca a vrut un bad boy 😆

    Si mai am o faza pentru fete.. Cum de unele realizeaza tocmai peste 5,6,7,8 ani ce aveau cu adevarat sub acoperis ? Adica.. cata naivitate sa existe, cata ‘orbeala’ sa fie (asta ca sa nu ajung si la: prostie) sa nu poti citi un om in cativa ani ?

    Si poate ca raspunsul e faptul ca atunci cand o femeie e indragostita sau iubeste serios.. gandirea mai logica, mai lucida, se cam duce.

    Apreciază

  3. Faza cu violenta nu o inteleg. Insa pe asta cu infidelitatea nu stiu ce sa zic. Candva sustineam sus si tare ca daca ma inseala se alege praful. Acum sunt in dubiu. Adica ok banuiam demult… acum am si dovada… logic ar fi sa-i fac bagajele.
    Tind sa fiu de acord cu Lusio: logica si dragostea nu prea merg mana in mana. 😉

    Apreciază

  4. teoria e una, practica e nitel diferita. oamenii continua sa-si faca planul de acasa, desi stiu ca-n piata totul poate fi diferit … iar asta ar trebui sa le dea de gandit. cat de „destept” e omul care acasa planuieste sa cumpere-n piata un pepene de 4kg cu 50 bani/kg, cheltuie 5 lei pana-n piata si inapoi … da’ ajuns in piata nu cumpara pepene deoarece e cu 60 bani/kg? altfel zis: daca tot ai cheltuit 5 lei pe drum, aia 40 de bani diferenta chiar mai conteaza?

    Apreciază

  5. pe la 18 ani o tipa s-a indragostit de mine, avea sa fie una dintre cele mia importante femei din viata mea, dar pana acolo.. a trebuit sa apar eu in viata ei ca sa o pot scoate din mainile unuia de acest gen..

    nu vreti sa cunoasteti motivele pt care il tolera.. god.. uneori femeile chiar sunt.. nu pot pronunta nici termenul asta..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s