Flăcări

Mă uitam la cele două fotografii cum ard și mi s-a derulat în minte, într-un minut, filmul celor nouă luni. Cele mai urâte nouă luni din viață. De vreo 3 zile mă trezesc cu gândul și intenția de a arde acele fotografii și abia azi am reușit să o și fac. De ce? Pentru că asta am simțit. Pentru că îmi trezesc doar repulsie și sentimente nu tocmai drăguțe și am decis că e mai bine așa. Oricum, capitolul e încheiat deja de mult timp și nu avea niciun rost să le mai păstrez. Amintiri care merită să le păstrez, la fel, nu există, deci better this way.

7 comentarii

    1. Old an… cand arzi poze vrei sa ingropi cumva amintirea respectiva.Unele perioade sunt .. exact ca si cum ai fi inchis in pivnita, in bezna. De cele mai multe ori amintirile respective iti provoaca repulsie

      Apreciază

      1. pai si? nu trebuie sa le pastrezi tocmai pentru a nu uita acea repulsie … ca sa nu mai repeti aceeasi greseala? la fel si cu pozele: nu-s ele ca niste borne kilometrice pe calea pe care o parcurgi in viata? astfel, daca pentru unii dupa borna „km 11” urmeaza borna „km 20” … asta li se pare ok?

        cand incetezi a mai fi 100% copil … intelegi ca nu exista acel buton magic pe care scrie „Undo” (cum bine zice old an), orice ai incerca.

        Apreciază

        1. Eu n-am zis ca exista undo, dar fiind in casa, fac parte din viata mea, mai dau de ele, vrand , nevrand, aducandu-mi aminte de ce a fost; asa macar stiu ca nu mai exista si nu mai am sanse sa-mi amintesc involuntar acea perioada.

          Apreciază

          1. aha … si-n afara de pozele alea arse, nimic altceva nu-ti mai trezeste amintiri involuntare, nu? ti-ai schimbat mediu, creierul, corpul (ca deh, poate te-a sarutat intr-un fel anume pe antebrat sau ce-stiu-eu) … ai schimbat tot, doar pozele iti mai reaminteau de el. altfel spus: daca fugi de ceva, nu inseamna ca ai uitat acel ceva … ci ca, din contra, ca sa continui sa fugi tre’ sa-ti reamintesti periodic de ce alergi de fapt.

            Apreciază

            1. Din fericire mediul da, s-a intamplat departe de casa, restul amintirilor nu imi trezesc sentimente placute, sunt asa, ca un film horror, nu le percep ca fiind ale mele. In fine, nu mai conteaza ……….

              Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s