Etichete

, , ,

Mă uitam la cele două fotografii cum ard și mi s-a derulat în minte, într-un minut, filmul celor nouă luni. Cele mai urâte nouă luni din viață. De vreo 3 zile mă trezesc cu gândul și intenția de a arde acele fotografii și abia azi am reușit să o și fac. De ce? Pentru că asta am simțit. Pentru că îmi trezesc doar repulsie și sentimente nu tocmai drăguțe și am decis că e mai bine așa. Oricum, capitolul e încheiat deja de mult timp și nu avea niciun rost să le mai păstrez. Amintiri care merită să le păstrez, la fel, nu există, deci better this way.