Changes

Mă gîndeam eu aşa, cu mintea mea aia creaţă, la schimbările care „ar trebui” să le facem atunci când suntem implicaţi într-o relaţie. Mie mi se pare aiurea să mă schimb de dragul cuiva. Adică ok, fac anumite compromisuri, dar nu îmi schimb eu obiceiurile pentru că aşa „trebuie”. Eu ştiu un lucru: „trebuie” doar să mor şi atât, nimic altceva nu „trebuie”.

Ok, sunt într-o relaţie, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi schimb complet stilul de viaţă. Încerc să mă acomodez cu obiceiurile şi tabieturile lui, cum încearcă şi el să se acomodeze cu ale mele, dar asta nu înseamnă că trebuie să îmi dau tot programul peste cap. Ne facem programul astfel încât să fie şi celălalt inclus în programul nostru.

Mi se pare cea mai mare prostie, atunci când o femeie încearcă să îl schimbe pe bărbatul din viaţa ei. De ce ai vrea să îl schimbi? Pentru ca peste ceva timp să nu îl mai recunoşti şi să realizezi, poate prea târziu, că , de fapt, te-ai îndrăgostit de alt bărbat?! Asta e greşeala multor femei. Ok, încerci să îl faci să vadă ce nu e ok şi să realizeze singur că sunt anumite lucrurie care, poate, ar trebui să le ajusteze. Dar dacă el, de exemplu, are chef , când ajunge acasă, să se arunce în faţa tv-ului cu doza de bere în mână, pentru că aşa se simte bine şi se relaxează, nu te duce să-i urli în ureche că nici nu a venit bine şi e cu berea în mână. Aşa cum ţie îţi place să faci cine ştie ce chestie când ajungi acasă, ruptă, aşa îi place lui să stea în faţa tv-ului cu berea în mână. Am dat un exemplu banal……

Cred că tocmai faptul că poţi să îi accepţi toate obiceiurile şi tabieturile , e important.Mie nu mi-ar place să renunţ la mine, de dragul unei relaţii, renunţ la ce pot renunţa. Adică dacă îmi cere, nu ştiu, să nu mă mai îmbrac în roz bombon cu picăţele, pot să nu mă mai îmbrac, că nu o să crap sau pot să încerc să dorm cu uşa deschisă şi cu ceva lumină în cameră, pentru că el nu se odihneşte în bezna totală în care îmi place mie să dorm. Este vorba despre a te obişnui cu obiceiurile celuilalt, nu depsre a încerca să îl schimbi.

Eu aşa văd lucrurile. Dacă aveţi alte păreri, pro sau contra, aştept să vi le expuneţi. 🙂

27 de comentarii

  1. Si unde tragi linie? Ce accepti si ce nu? Pana la urma multe lucruri neplacute sunt o consecinta a altora. Plecand de la banalul tau exemplu, el ajunge sa nu mai faca altceva decat sa stea cu berea in mana dupa ce vine acasa. Uneori accepti, alteori nu. Sigur, tine de tolerenta si felul de a fi acceptarea obiceiurilor…dar totusi, cand e prea mult?

    Apreciază

  2. „Pana la urma multe lucruri neplacute sunt o consecinta a altora” Dezvoltă, te rog.
    Eu nu sunt expertă în relaţii, am avut şi eu eşecuri, plus că nu poţi să compari două relaţii, la fel cum nu poţi compara doi oameni.
    Dacă am scris articolul ăsta, am făcut-o pentru că mi se pare aiurea să te schimbi datorită faptului că nu eşti singur.
    În exemplul banal ce l-am dat, m-am referit la zilele mai proaste pe care toţi le avem, ştii tu, alea când n-ai chef să mişti nici măcar un deget. Nu cred că i-ar place cuiva, ca atunci când e, rupt de oboseală şi fără niciun chef, să nu fie înţeles de partener.
    Până la urmă, cred că e vorba despre a înţelege nevoile şi necesităţile şi ale celuilalt, nu doar ale tale.
    Unde tragi linie? Habar nu am. Unde simţi. Nu pot generaliza. Ştii şi tu că să dăm sfaturi şi să discutăm, suntem aşi, dar când suntem puşi în faţa faptelor, reacţionăm total pe dos, deci……..

    Apreciază

    1. mi se pare aiurea să te schimbi datorită faptului că nu eşti singur” … nice ego-trip! da’ ideea e ca te schimbi tocmai pentru a nu fi singur(a), te schimbi de bunavoie (situatiile cand apare obligatia fiind exceptii) … schimbarea respectiva presupunand un viitor (adica nu ma schimb azi si maine-s exact cum eram alaltaieri).

      in plus, nu tot ce zboara se si mananca … iar ce vedem noi dinafara unei relatii e ceea ce ni se arata, nu neaparat ceea ce caracterizeaza relatia. ca sa fiu inteles mai bine: clientii cei mai fideli in studiorile SM sunt, culmea, oameni care in rest (aka „public life”) sunt exact la polul opus al puterii.

      intr-o relatie TOTUL (deci implicit „schimbarea”) se „negociaza” intre cei doi (intr-un fel sau altul) … altfel acea relatie nu va avea viata lunga, de fericire nici nu mai zic.

      Apreciază

      1. Păi nu te schimbi pentru a nu fi singur. Potentiala iubita/prietena trebuie sa te accepte cum eşti, cu bune şi rele, tocmai asta e ideea. De aceea ziceam că dacă încearcă să te schimbe, nu rezolvă nimic. Şi când spun schimbări, mă refer la cele radicale, gen: îndepărtat de prieteni, amici, cunoştinţe, familie etc.

        Apreciază

        1. „potentiala/potentialul” te accepta allright (cu bune si rele, cate le stie pe moment) … da’ apoi vin zilele de maine, poimaine si tot asa. azi te accepta si faceti sex salbatic … uitand de orice altceva. maine deja oricat ne-am minti cu totii, nu mai e „prima data” ci deja e „aceeasi melodie pe repeat” … chestie care nu-i rea, da’ care are si potential negativ. poimaine e si mai grea situatie (in comparatie cu „azi” si „maine”) …

          da’ „potentiala/potentialu'” nu apare pe motiv ca n-am avea cu cine sa facem sex … ci pentru ca cu totii ne dorim sa avem pe cineva langa noi, adica sa nu fim singuri (pe termen lung, pe cat posibil). si cum in viata totul se plateste intr-un fel sau altul … si acea ne-singuratate costa. asa ca, „azi” nu, „maine” nu, „poimaine” poate ca nu … da’ „raspoimaine” sigur platim cu totii acel pret.

          ps: daca comentariile mele sunt o problema, spune si voi inceta sa mai comentez.

          Apreciază

            1. pai io-s ok si foarte chill … da’ am prins azi noapte „is marked as private” si mi-am pus niste intrebari, unul dintre posibilele raspunsuri fiind cel cu comentariile problema.

              Apreciază

  3. „Aşa cum ţie îţi place să faci cine ştie ce chestie când ajungi acasă, ruptă, aşa îi place lui să stea în faţa tv-ului cu berea în mână. Am dat un exemplu banal……”
    Si daca intra incaltat? Ce faci?

    Apreciază

  4. Uite, tu spui: „De ce ai vrea să îl schimbi? Pentru ca peste ceva timp să nu îl mai recunoşti şi să realizezi, poate prea târziu, că , de fapt, te-ai îndrăgostit de alt bărbat?!”. Faza e ca la inceput el e doar lapte si miere (si e logic asa), pare omul cel mai educat, harnic si galant posibil. Ajunge acasa, sta de vorba cu tine, te ajuta la treburile casnice… etc Si tu.. te indragostesti de omul asta minunat. Apoi, incet incet, intervine rutina, „reduta” e cucerita, asa ca omul se relaxeaza se tolaneste tot mai des la tv cu berea si te ignora, pe tine si tona de vase din chiuveta, sau becul ars, ori clanta stricata. Tu o sa taci si o sa il lasi relaxat cu berea lui zi dupa zi, si o sa faci tu de toate, numai ca sa te obisnuiesti cu tabieturile lui?!

    Nu zice nimeni ca trebuie sa il schimbi sau sa te schimbi, ci ambii sa realizeze ca nu mai sunt singurii care au de suferit de pe urma lenii, neglijentei sau lipsei lor de chef. Sa discuti, sa intelegi, sa fii inteles, sa tolerezi, dar sa nu il cruti de n’spe mii de ori ca sa inteleaga el ce femeie cool si intelegatoare are langa el, ca la un moment dat iti cam trece si nu o sa te mai intereseze ca el e atat de incantat, cand o sa vezi ca tu o sa devii din ce in ce mai nemultumita si mai ocupata cu ceea ce nu face sau nu-i place/n-are chef el sa faca! Daca e de muncit, e pt amandoi; daca e de tolerat, acceptat si obisnuit, din nou, e pentru amandoi! E o „strada” cu doua sensuri, la fel de importante si la fel de bine de sestinut!

    Apreciază

      1. Sincer nu mi se pare un caz extem! E un caz extrem faptul ca la inceput partenerii se prezinta intr-un „ambalaj” mai frumos, pentru ca apoi lucrurile sa mai difere un pic.. spre rau? Sau ca ea e frustrata de cum incepe el sa se comporte, dar pentru ca si-a propus sa fie o iubita/nevasta necicalitoare si „cool”, face ea o groaza de compromisuri, pana ajunge la capatul rabdarilor? Eu nu sunt de parere ca astea sunt extreme!
        Iar la noi e… in toate felurile :)) In cea mai mare parte e ok, ne-am adaptat.. fiecare cu obiceiurile lui si cu tabieturile personale! Ceva modificari sunt, pentru ca acum multe chestii le abordam ca si cuplu, dar cred ca e un proces continuu, care cu trecerea timpului nu are cum sa fie decat din ce in ce mai ok!

        Apreciază

      2. Si .. nu trebuie sa fii rautacioasa (un pic :P) si sa ma intrebi daca la noi e asa cum am descris eu (nici el nu e „Ion”, nici eu „Maria”, si nici nu e relatie „extrema”) 😛 Eu povestesc ce si cum mai vad in general, nu incep sa dau detalii din relatia mea. Pot sa emit opinii si in ceea ce priveste viata altora, si sa imi formez o parere despre cum mai decurg lucrurile si pe la alte „bordeie”!

        Apreciază

  5. pai el te schimba si tu il schimbii pe el .. macar un pic .. cand iubesti te schimi imprumuti din gesturile lui, din cuvinte din atitudini .. si el de la tine … 😛 cel putin acest lucru l-am obs 🙂
    il acepti asa cum e.. dar pana unde ? nu am incercat sa schimb decat 1 sg lucru …. daca fumeaza o sa ii spun sa nu mai fumeze …daca bea prea mult ..o sa ii spun stop, daca nu e barbat o sa ii spun sa fie 😛 si daca vrea sa plece ..o sa ii spun: as you wish
    desi as prefera sa nu trebuiasca sa spun toate chestiile asta …cred ca leam zis de cel putin 10 ori pana acuma 😦 ….

    Apreciază

    1. si de fiecare data am plecat eu 🙂 (desprea asta nu am scris :d ahh era o moda pe mess asa : fumezi ???? esti betiv ??? esti rocker nespalat ??? esti emo??? ai masina ???? ….:)))))) )

      Apreciază

  6. convingerea mea!? …. la fel ca si universul in care traim, totul functioneaza sub auspiciul echilibrului. Cand mergem la piata fie murmuram ceva printre dinti, daca balanta trage spre vanzator, fie vanzatorul uita de „multumesc”, daca balanta a fost spre noi. Insa exista si putinele cazuri in care balanta este la mijloc si atunci cumparatorul si vanzatorul chiar isi dau mana. Cam asa percep eu orice actiune si reactiune. Nasty, cred ca tocmai la acest echilibru s-a referit. Daca este asa … vreau sa adaug inca ceva la aceasta reteta a fericirii. Ambii parteneri ar trebuii sa aiba o propulsie evolutiva pentru ca altfel vor sfarsi amandoi in canapea cu doza de bere. Si da, stim cu totii ca aceste scenarii exista in viata reala … numai ca astia au fost cu propulsoarele in jos 🙂 astfel ca din acel punct …. totul merge in sus sau in jos in functie de alegerile pe care le facem NOI, aducand, sau nu, dezechilibru sau echilibru balantei. Tocmai pentru acest echilibru se spune ca femeile functioneaza mai mult in modul afectiv in timp ce barbatii sunt setati pe rational. Evident ca pot exista si exceptiile pentru ca o regula sa poata fi confirmata. /:)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s