Ca la 20 de ani, fără griji și fără bani

Copii fiind ne doream să devenim mari, să scăpăm de școala care ne mânca zilele cu trezitul dimineața, interminabilele extemporale și teze. Ne doream să ajungem independenți pentru a nu mai cere bani părinților și vroiam să locuim singuri pentru a putea face ce vrem, fără a avea restricții. Ne doream să facem multe lucruri pe care le puteau face adulții și care nouă, copiilor, ne erau interzise.

Citesc bloguri scrise de adolescenți si studenți care se plâng de faptul că nu se mai termină școala odată, de sesiunile interminabile și de profesorii care îi lasă restanțieri. Pentru mine, cea mai frumoasă perioadă din viață (până acum) a fost perioada în care eram la liceu și studenția. Nu aveam griji și probleme și altă preocupare  în afară de a mă gândi unde ies diseară și cu ce mă îmbrac , nu aveam.

Ca și copil/adolescent/student nu avem nicio grijă și problema noastră principala este școala. Dacă am avea suficient de multă minte încât să ne ascultăm părinții și să absorbim toată informația care ne este oferită pe tavă, poate că ne-ar fi mai ușor, pe viitor.

Generalizez pentru că așa se întâmplă în 90% din cazuri. Mai rar vezi un tânăr cu capul pe umeri, capabil să realizeze că profesorii și părinții nu ne învață și nu ne spun să facem ceva, de dragul de a spune. Au trecut și ei prin aceste etape ale vieții și sfaturile lor, sunt pertinente.

Deci, dragi tineri, nu vă mai plângeți și profitați de tot ce aveți la momentul de față, vă vor fi de folos pe parcurs. Ce n-aș da să mai fiu de 18 ani, fără grijile și probleme cotidiene ce le am azi! Totuși, fiecare perioadă din viață este o etapă ce trebuie să o parcurgem , pentru a evolua, din toate punctele de vedere.

Închei aici, deși puteam să mai adaug n chestii pe tema asta, vă las pe voi să aduceți completările necesare. Parcă fug cuvintele de mine, azi și nu mai știu să scriu 😐

11 comentarii

  1. acuma poti sa`ti dai seama cum a fost cu adolescenta ca ai trecut prin ea. dar cineva care e acuma la varsta liceului are impresia ca stie totul si in fond e un sentiment normal pentru fiecare etapa a vietii. cel putin si eu am fost la fel la varsta aia. mi`a placut dar ma plangeam de teze, teme, meditatii, profesori, etc.
    acuma ma gandesc cu nostalgie la adolescenta, am si uitat de cele de mai sus si`mi aduc aminte numai de distractii, iesirile cu prietenii, vacantele de vara la costinesti..

    Apreciază

  2. Ce n-aș da să mai fiu de 18 ani, fără grijile și probleme cotidiene ce le am azi!” … doaa, asa (repetand la infinit varsta de 18 ani) sigur n-o sa ajungi niciodata la varsta de azi! da’ totusi: nu te-ai plictisi sa repeti la infinit aceleasi lucruri? chiar si presupunand ca-n primele repetitii nu ti-ai aminti nimic … da’ a dreq’ natura, are prostul obicei sa evolueze (si cum nu cred c-as comenta la cele scrise de-un algoritm ce simuleaza gandirea umana, faci si tu parte din natura). in plus, cu mintea de acum, chiar ai vrea sa fii perceputa/masurata dupa criteriul „altă preocupare în afară de a mă gândi unde ies diseară și cu ce mă îmbrac , nu aveam„? ma cam indoiesc …

    in loc sa faci ture-n apele nostalgiei … nu mai bine-ti rezolvi tu „problemele cotidine ce le am azi” … si apoi, fara probleme, te poti bucura de ziua de azi? eu as spune ca merita sa incerci …

    Apreciază

      1. corect: am prostul obicei de-a privi in spatele cuvintelor, de a nu uita ca dintr-o multime de sinonime alegem unul anume for a reason, etc. … si de aia nici nu le inteleg. referitor la „cam tuturor” … o fi cum zici tu, da’ d.p.m.d.v. parca tot mai misto e sus, langa fantana, nu jos in ea … ca sa nu mai zic ca se spune „unde-s multi puterea creste„, adica nu-i vorba de minte ci de forta bruta care incearca sa ascunda lipsa argumentelor. 😀

        da’ nu de aia am comentat. ideea era ca e aiurea sa traim in trecut (nostalgiile exact asta ne arata) cand prezentul e acum aici si ne poate oferi ceva nou … potential mult mai bun. trecutul ar trebui privit ca o carte gata scrisa … din care am invatat ce-am invatat, recitind eventual mai invatam … da’ o carte pe care n-o rescriem … fiind ocupati cu scrisul in cartea prezentului. 🙂

        Apreciază

        1. Păi nu trăiesc deloc în trecut. Nostalgiile poate mă mai apucă, câteodată. Am scris acest articol, pentru că, așa cum am menționat, dau de diferite bloguri unde adolescenții și/sau studenții se plâng de școală, ăsta a fost motivul pentru care am scris, nu altul 🙂
          Cine trăiește în trecut, ori e prost, ori nu gândește. We have a life to live, not to watch back!

          Apreciază

  3. Eu mereu am fost constienta de faptul ca timpul trece, ca anii pe care ii traiam erau frumosi si relativ fara griji, si ca intr-un fel sau altul voi mai vrea si imi va fi dor de acea perioada. Tin minte ca printr-a 6-a, intr-o tabara la Sovata, cam il ultimele 2 zile, toti colegii mei erau deja un pic plictisiti si cu dor de casa. Numai eu, cu ochii pe geam, imi tot repetam: „o sa imi fie dor, asa ca mai bine ma bucur de zilele astea, pentru ca atunci cand voi fi acasa voi regreta!” Cam asta a fost atitudinea mea mereu, din fericire 🙂

    Apreciază

  4. ce sentiment de melancolie m-a cuprins dupa ce am citit postul acesta al tau …ooffff, indeed, si eu m-am numarat printre cei care ma rugam sa se termine mai repede liceul si apoi facultatea….si acum ???? 😦 suck a sad little thing .. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s