Tu sau ea?

  Din blog în blog și din site în site, am găsit o temă interesantă de dezbătut. Cine plătește nota de plată? Femeia sau bărbatul? Păi, din punctul meu de vedere, există două situații: una când ies cu un amic de gen masculin și cealaltă când ies cu un potențial viitor iubit.

Atunci când ies cu amicul întotdeauna îmi plătesc consumația, excepție făcând situația în care el vrea să facă cinste sau se oferă să plătească. Suntem amici și deci, nu văd care ar fi problema dacă el se oferă să plătească. O dată, hai fie, de două ori, mai merge, dar nu mai mult. 🙂

Când e vorba de a ieși cu un potențial iubit, am același obicei (sănătos, zic eu) de a-mi plăti partea. Dacă e să ne luăm după vechile obieciuri, ar fi normal ca el să achite nota, fiind un semn de galanterie masculină. Dar nu e nicio crimă, în opinia mea, ca fiecare să-și plătească partea. Nu sunt femeia interesată, așadar, nu mi se pare o problemă să-mi plătesc consumația.

Acum, există femeile care sar de cur în sus când vine vorba despre acest subiect. De ce? Pentru că , în opinia lor, bărbatul trebuie ÎNTOTDEAUNA să plătească, dovedind că are potențial financiar, asta pentru cele materialiste. Mi se pare aiurea. Le încadrez pe astfel de femei, direct în categoria pițipoance, fără nici cea mai mică problemă.

Mai sunt și bărbați care achită sau nu, nota de plată , în funcție de interesele pe care le au. De exemplu, dacă au intenția să se culce cu o femeie, clar vor achita nota de plată, că poate poate, tanti rămâne impresionată și cade la picioarele lor. Asta dacă le place de tipa respectivă. Dacă, ies cu o femeie cu intenția de a se culca cu ea, dar, pe parcurs, descoperă că totuși, mai bine nu, atunci sigur nu vor fi ei cei care plătesc.

Cine credeți că ar trebui să plătească: ea sau el?!

19 comentarii

  1. poti sa ma crezi pitipoanca dar consider ca el trebuie sa plateasca. eu daca as fi barbat as intra in pamant daca femeia ar plati 100% sau si`ar plati partea, in conditiile in care eu o curtez sau o invit la restaurant. e o chestie care tine de cavalerism si de bun simt.

    Apreciază

        1. Nu te hazarda la presupuneri despre mine, că eşti pe lângă. Până una alta, ai demostrat ce tipar de gândire ai cu pretenţia ca ‘el’ să-ţi plătească prezenţa mirobolantă. Că doar aşa se face, tipic românesc, ‘mie ce-mi iese?’. Pe de altă parte, nu mă miră, că multe se cred prinţese care merită totul 🙂

          Apreciază

          1. Ma scuzi, dar dupa o marlanie ai pretentia sa nu fi judecat? Daca o anume ea, doamna sau domnisoara, are pretentia sa i se plateasca consumatia care e problema? Te obliga cineva sa accepti asta? Toti avem criterii, principii si doleante, dar asta nu inseamna ca restul se supun. Poti avea o parere pe care sa o expui sau supui unei dezbateri.
            Apropo, pe langa ca a fost eleganta, mai are si dreptate.

            Apreciază

            1. Ia reciteşte cine a pornit ‘mârlănia’.

              Elegantă invitaţia spre folosirea prezevativului sau aprecierea zgârceniei 🙂

              Până una alta, am văzut pretenţiile, da, şi am întrebat care-i aportul ei, de vreme ce din start a spus că ‘el’ trebuie să plătească. Bine că apoi zbiară multe pe metereze că vor egalitate şi că vor să fie tratate la fel ca bărbaţii. Ce să spun, hai noroc şi continuă să le încurajezi. Motivul pentru care multe nu pricep că pot să contribuie în egală măsură la o chestie absolut banală precum nota e că unii ca tine propagă ideea cum că ar fi normal. Nu vrei să-ţi şi spun ce gândire păguboasă e asta, că ar fi nesimţire din partea mea.

              Şi ăla care vine să-mi spună că tipul care o curtează şi-i plăteşte nota exclusiv, n-o face pentru a-i intra sub pantaloni, e un ipocrit de mare clasă. Hai să ne ascundem după degetul cavalerismului…

              Apreciază

              1. „Aşa, şi tu ca femeie ce faci, îi zâmbeşti suav şi desfaci picioarele în final? :)” – asta era marlania.

                Cred ca e foarte clar in ce contxt am spus ca are dreptate. Eu nu propag nimic. Am spus ca o femeie ARE DREPTUL sa aiba astfel de pretentii, in timp ce tu ca barbat esti liber sa ocolesti astfel de femei. Cum spuneam, fastaceala intr-o cafenea pentru a plati un ceai sau o cafea e de prost gust. Daca te simti pagubit poate ar trebui sa eviti damele non platitoare sau sa le inviti la domiciliu unde consumatia e mai ieftina.

                Apreciază

                1. „eu daca as fi barbat as intra in pamant daca femeia ar plati 100% sau si`ar plati partea, in conditiile in care eu o curtez sau o invit la restaurant. e o chestie care tine de cavalerism si de bun simt.”

                  Poate-ţi scapă ţie substraturile, dar nu e nimic nou, e frumoasă lumea, în toată ipocrizia ei. Nu propagi nimic? ah, sigur, nu eşti nicidecum un instrument social, de aia ai şi reacţionat rapid la ce am scris.

                  Sau trebuie să-ţi explic de ce mentalitatea asta arhaică de ‘el plăteşte, eu ca femeie doar mă prezint’ e defectuoasă? cred că eşti destul de mare să pricepi.
                  Pe de altă parte, nici nu mă interesează cum vezi tu lucrurile, aşa cum n-ar trebui să te intereseze nici pe tine.

                  Scuză-mă că n-am fost mai fin în abordarea domniţei de mai sus, te scuteam de oboseala de a pricepe dincolo de aparenţe. Poate altă dată.

                  Până una alta, dreptul e ceva câştigat şi acceptat universal, pretenţiile sunt cu totul altceva. Aşa cum eu nu am dreptul să-ţi spun să nu-mi mai răspunzi, dar pretenţia o am.

                  Apreciază

          2. Nu înțeleg de ce trebuie să existe astfel de discuții ”înțepătoare”, ca să zic așa. Nu știm să purtăm o discuție normală cu argumente pro și contra?!

            Apreciază

  2. pai.. mie de ex daca ies la un suc cu 1 sg prieten..imi place sa plateaasca el. da, imi place chestia asta. Asta nu inseamna ca ma duc cu portmoneul gol. [pentru orice eventualitate]
    daca iesim cu in grup sigur eu platesc consumatia

    Apreciază

  3. Pentru mine e simplu :
    1) ieşire de început, de comun acord – plătim fiecare partea.
    2) ieşire de început, invitaţie făcută de mine – plătesc eu
    3) ieşire de început, invitaţie făcută de ea – plăteşte ea.

    Despre cum se plăteşte în cuplu nici nu cred că are rost să menţionez, acolo totul deja e amândorura.

    Apreciază

    1. Si pentru mine e la fel de simplu: asta e gandire adolescentina si ar trebui sa dispara odata cu marea realizare de la 18-19 ani – terminarea liceului. Iti si explic, ca doar sunt un om rezonabil:

      Iesire de inceput? Poate plati oricare, dar de obicei cel care invita. E penibil sa achiti un suc si o cafea separat. Exista tot felul de situatii, bancnote mari si asa mai departe. Nu exista motiv sa fac caz din asa ceva. In ceea ce priveste iesirile la restaurant sau ceva similar, aici se aplica cu succes regulile scrise sau nescrise ale societatii, cu cavalerismele aferente. Mai are rost sa spun ca de multe ori se compenseaza pentru ca se poate insera inca o invitatie sub pretextul „data viitoare e randul meu”? sau nu ai atins performanta unei secunde intalniri? nu, mai bine nu raspunde la astea doua; hai sa fie retorice, de amorul artei.

      Am lasat partea mai dulce pentru final.
      „Despre cum se plăteşte în cuplu nici nu cred că are rost să menţionez, acolo totul deja e amândorura.”
      Asta e umila ta parere. Intr-un cuplu finantele nu sunt implicit la comun. Si acolo se aplica aceleasi reguli ale bunului simt, pe care incepi sa le adopti odata cu implinirea a 1,8 decenii. Ca sa nu fiu rau, sper sa participi si data viitoare la discutiile celor mari, dar cu exprimari coerente si o mai ampla cugetare inainte sa scrii prostii.

      Apreciază

      1. Amice, văd că ai făcut rapid o pasiune pentru mine, aşa că îţi voi răspunde gentil.

        „Iesire de inceput? Poate plati oricare, dar de obicei cel care invita” – păi mă contrazici ori ce faci? sau barem ai citit cu atenţie ce am scris? Care amorul artei, şi tu la fel ca şi domniţa de mai sus v-aţi grăbit la presupuneri futile, dar hai să-ţi fac şi ţie hazna : eu invit, eu plătesc. Ea invită, ea plăteşte. Simple as that, mai repet deci? Sau ai vreo idee cum efectuez eu ieşirile în grupuri de prieteni apropiaţi? oricum asta e altă tangentă, dar merită pomenită. Acolo plătim rotativ, când 1, când altul. Cât despre cavalerismele aferente, ar explica de ce ai reacţionat să intervii pentru dânsa… 🙂

        Cât despre partea dulce, ‘umila’ mea părere e construită din ce am trăit, trăiesc, şi din ce am văzut la toţi cei pe care-i cunosc. Că tu trăieşti într-o lume în care unul din parteneri stă cu mâinile-n sân şi celălalt duce greul, cine te opreşte? hai noroc şi la mai mare. Până una alta, eu văd că un cuplu e legat de ţeluri comune şi de ajutor reciproc. Că unii fac separare galvanică între membri, treaba lor. Şi deh, am expus cum merg lucrurile pentru mine, ştii că pronumele se studiază în clasele primare, nu? recte şi subiectivismul postării.

        Data viitoare când vrei să faci pe interesantul, măcar verifică-ţi ograda proprie. Aşa, de amorul artei 😉

        Apreciază

        1. Vezi prost; adica nu am nici o pasiune pentru tine. Doar ca ai o parere formulata adolescentin si conduce spre o minte ingusta. Nu ma interseaza amicitiile sau apopierile, asa cum nu ma intereseaza prietniile si „efectuatul iesirilor”.

          Al doilea paragraf al tau e de natura populista (te prinzi tu cum e cu asta, ca nu despre asta e vorba). Ar trebui sa treci de conceptul ingust de prima sau a doua intalnire si dorinta de a-i ajunge sub fusta. Inainte sa gandesti cu ce ai in pantaloni esti intr-un loc public, ai o imagine de aparat si vrei sa te simti bine in compania ei. Varianta echivalenta pentru adolescenti nu o discut, pentru ca a apus vremea ei. Nu trebuie sa convingi majoritatea femeilor ca sunt situatii in care trebuie sa achite nota de plata; cauta-le pe alea care sunt de acord cu ideile tale.

          P.S. Un lucru ma deranjeaza asa cam de 2 daN/cmp: Nu stiu daca un om cu exprimarile tale ar trebui sa tina teorii privind nuante sau tipuri de formulari.

          Apreciază

          1. Dacă tot jonglezi printre răspunsuri, fă-o măcar cu tact, dar las la experienţa ta de om trecut prin viaţă să descoperi la ce mă refer. Dacă poţi. Că ironia ţi-e străină. E a doua oară când te atenţionez pe tema asta. Cât despre atitudinea condescendentă, e îmbucurător de tipică.
            Nu-ţi fă tu griji de cum ajung eu sub fusta femeilor, mă descurc bine mersi, iar până una alta, era vorba de altceva aici. Tu apără-ţi imaginea, şi aparenţele, şi joacă-ţi rolul cavaleresc pe tărâmul tău, dacă asta-ţi unge pasiunea. Cât despre convins, mă văd nevoit să te mai trimit odată să citeşti natura subiectivă. Că tu vezi încercări de convingeri, mulţi văd ce
            vor să vadă, nu realitatea. Trăiască ipocrizia şi ascunsul după degete sau aparenţe.
            Nu eşti tu nici priceput nici suficient de atent încât să spui cine ar trebui să ţină teorii, de servit se poate servi fiecare de ce preferă, aşa că, de încheiere, te-aş ruga ca dacă nu pricepi pe viitor ce are cineva de spus, să nu te simţi îndatorat să răspunzi.

            Şi cu asta mi-am încheiat duetul cu tine, m-am lămurit. Stai liniştit, nu împărţim aceleaşi femei, deci n-ai de ce te agita cu mintea mea îngustă 🙂

            Apreciază

  4. In orice situatie sunt pregatita sa imi platesc partea, si nu vin niciodata cu pretentia subinteleasa de a plati el! Daca un tip care ma curteaza (ce romantat suna :)) ma invita in oras, ma astept sa se ofere sa achite si partea mea. Asta mi se pare a fi valabila pentru partea de inceput a unei relatii, cand e cu invitatii prin oras.. bla bla bla (nu e regula, dar asa e mai dragut). Mai apoi, fiecare cu consumatia lui, ramanand ca uneori sa mai plateasca el, si ocazional sa mai plateasca si ea (nu la fel de des :P)

    Apreciază

  5. Si eu is perfect de acord ca fiecare sa isi achite partea. Insa, mi se pare penibil ca atunci cand un cuplu iese la o cafea, sa scoata fiecare din buzunar cate 3 lei si sa isi plateasca consumatia. In chestii gen, o apa plata, un suc, un ceai sau o cafea, mi se pare normal ca el sa plateasca. Atunci cand vobim de sume mai mari,se imparte.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s