Dead.

De jumate de oră mă tot chinui să găsesc o poză reprezentativă pentru acest articol și nu găsesc nimic. Sunt prea obosită atât fizic cât și psihic încât să mai fiu capabilă să fac ceva. M-am așezat în pat, cu laptopul în brațe cu gândul de a scrie ceva drăguț și am ajuns la concluzia că e prea greu pentru mine, acum. Am avut cea mai spurcată zi și sunt praf.

Simțeam cum mi se urcă valuri de căldură în creier și aveam impresia că miroase a fum, de câte ori m-am enervat azi. Dacă nu o să ajung, în curând, la pădurea verde, de urgență e mare minune. Și pentru ce? Nimic nu merită pe lumea asta. Nu vreau să mă dopez cu medicamente de pe acum, nici cu Xanax să mă calmez, nici cu de-alea pentru boli cardiologice. Și când îmi spunea cineva (o persoană la 30 și ceva de ani) că a ajuns la cardiolog de urgență din cauza stresului și acum are 4 feluri de medicamente pentru inimă, am zis ca mediul în care lucrează e prea stresant. Pe naiba! Așa-i peste tot în țara asta. Niște pule de oameni cu bani se cred buricul pământului și profită de falsa criză ca sa ne trateze pe noi, angajații, ca niște sclavi pe plantație. Și ne mai mirăm că ajungem la vârste fragede niște ratați, șoareci de birou care, după orele de servici, hibernează în casă, prea obosiți de a mai fi capabili să facă ceva și pentru sine.

Dacă aș putea trăi cu aer, jur că nu aș mai munci o zi. Nu am nevoie de vile și mașini luxoase, nici excursii extravagante, nici haine de firmă și bijuterii scumpe. Vreau doar o viață normală, decentă, să-mi pot permite un concediu pe an și să nu am grija zilei de mâine. Cer prea mult, nu?

Ce mi-a pus capac a fost: ”Ești foarte deșteaptă, dar mă enervezi că nu te implici”. Păi pentru ce mama dracului să mă implic, când mă penalizezi și îmi spui că nu am voie să fac greșeli. Sunt om, nu robot! N-are rost. Iar mă aprind și nu merită.

I must be zen now. Sunt în locul meu sfânt, în casa mea, singură și liniștită, nici măcar țânțari care să mă tulbure nu am și am să mă bucur de asta.

 

3 comentarii

  1. Nu merita sa te stresezi pentru niste sefi retardati. Cum spuneam si in urma cu ceva vreme „criza e pentru muritorii de rand. Pentru sefii, e mana cereasca”.
    Si eu am luat medicamente pentru inima, tot din cauza stresului. Sa iti mai spun ca in 2 ani de munca (adica ore peste ore in fata laptopului) am ajuns sa port ochelarii cu dioptria de -3.5 ?? Si inainte nici nu purtam ochelari!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s