Nu știu de ce, dar am impresia că ești bărbatul vieții mele. Pentru că toate se întâmplă cu un scop. Am fost copilă când am crezut că te iubesc, făcusem o obsesie pentru tine și, în naivitatea mea, am suferit că m-ai alungat din viața ta.
Mai târziu m-am bucurat, atunci când m-am convins că nu mai simt nimic pentru tine și azi? Azi nu știu nimic. Nu contează cât va dura , nu contează că nu trăim împreună, nu contează că nu știe nimeni de noi (și nici nu-i cazul să știe, n-am chef de dat explicații), nu contează că suntem ocupați și nu prea avem timp de noi, nu contează nimic din toate astea.
Știi ce contează? Momentele acelea când suntem împreună, momentele acelea când facem trăznăi, când ne prostim, când râdem, când dormim, când facem n alte lucruri împreună.
Nu-mi pasă că x și y ne judecă, nu-mi pasă că-mi pun întrebări, îi las să creadă ce vor, doar noi știm adevărul și doar eu trăiesc experiențe intense și inedite alături de tine, nu ei.
Tu-mi oferi tot ce vreau: libertate, plăcere, pasiune, nebunie, tandrețe, siguranță. Ce mi-aș putea dori mai mult? Ești acel el care mi l-am dorit întotdeauna și chiar dacă nu vei fi niciodată doar pentru mine, nu contează, ești pentru mine în momentele esențiale……
Câteodată mă satur și vreau să renunț și singură realizez că ești drogul meu, doza mea de insulină. Poate cândva, în viitor va trebui să renunț la tine, dar nu-mi va părea rău. Știi de ce? Pentru că am trăit tot ce-a fost mai bun alături de tine, pentru că dacă acum am o minte deschisă la nou, e datorită ție, pentru că m-ai făcut să văd lumea cu alți ochi, pentru că ai fost prima mea iubire, pentru că nu am cum să te uit vreodată, pentru că și dacă nu am o poză cu tine, chipul tău îmi va rămâne mereu întipărit în minte, e ca un tatuaj în creierul meu. Doi ochi albaștri și un chip blând.
Nu știu ce simți pentru mine și nici nu mă chinui să aflu, probabil ții la mine sau poate că nu, posibil să nu aflu niciodată, important e că nu tânjesc după sentimente, îmi doresc mai mult timp pentru noi doi. Atât. Legătura asta, e mai solidă decât ar fi putut fi vreodată. O vom păstra așa until the end of time….. and this is all that matters.
Nasty Thoughts 
Replica aia cu insulina chiar imi este foarte cunoscuta. 😀
ApreciazăApreciază
Parcă, da, așa-i? 😀
ApreciazăApreciază
periculosi scorpionii astia, nici nu realizezi cand devin barbatii vietii tale si nu mai ai scapare 😀
ApreciazăApreciază
Periculoși?! Puțin spus 🙂
ApreciazăApreciază
Nu stiu cum o sa sune ceea ce o sa spun, dar imi doresc ca peste cativa ani sa pot scrie si eu o scrisoare asemanatoare.
ApreciazăApreciază
Suna gresit. E (teoretic) gresit sa vrei sa exprimi la fel experientele pe care fiecare le traieste altfel. Nu e gresit sa-ti doresti sa incerci ce au incercat altii, de asta suna gresit, dar nu inseamna ca intreg conptul ar fi gresit.
De scris poti sa o faci si acum. Vei vedea singura ce vei vrea sa scrii peste cativa ani.
ApreciazăApreciază
Aoleu!!! Ti-e bine? Ce te-a apucat? Unde e Nasty aia care se batea cu pumnul in piept ca nu il iubeste? 😀
ApreciazăApreciază
Nu mă enerva de la prima oră, te rog frumos.
Citește comentariile de la alte posturi unde am dat explicații, nu mă mai face să mă mai explic de n ori 😛
ApreciazăApreciază
Batman batman. Cam asa esti si tu. 😀 )))))
ApreciazăApreciază
Bine mă, las să fiu io Batman, că-i bine așa 😛
ApreciazăApreciază
Adevarul e o chestie foarte discutabila si depinde mult de perspectiva.
De unde libertate, cand stai legata de un telefon?
Sigur plăcere, urmata de plecarea acasa, fara sa stii cand si cum urmeaza sa va vedeti.
Care siguranță, cand nu stii ce se va intampla, ce picioare puse in prag vor aparea si ce alegeri va avea de facut?
Te amagesti singura si vrei sa te convingi de altceva.
ApreciazăApreciază
Eu n-am de ce să mă explic în fața ta sau a altcuiva…
Da e libertate și da e siguranță. De ce? Am motivele mele…… și punct.
Ești liber să crezi ce vrei.
ApreciazăApreciază
Ce profund esti!
ApreciazăApreciază
ehe,pana la urma a iesit ceva foarte frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
Exista o parte practica si una teoretica. Cea practica ar fi ca relatiile dintre oameni (oricare ar fi ele) se deruleaza in functie de program si stil de viata. Cred ca se poate spune ca in lumea moderna sunt sanse mari ca un amant/o amanta sa ne satisfaca, nefiind dispusi sa alocam timp unei relatii. Asta tine de perioada si de experientele precedente.
Teoretic, exista diverse posibilitati si rationamente pentru fiecare situatie in parte. Mai mult se poate extrapola in sau in afara sferei normalului. Astfel nu se va ajunge niciodata la un comun acord. Daca tot dezbatem intr-un cerc teoretic, eu as specula in alta directie.
Incepi prin „ar putea fi barbatul vietii mele” si ajungi la „Poate cândva, în viitor va trebui să renunț la tine, dar nu-mi va părea rău.”. E tot mai des intalnita ideea ca la un moment dat intalnesti o asemenea persoana, o relatie nu se concretizeaza dar totusi o consideri ca fiind „jumatatea”. Prin urmare, ce urmeaza dupa, e mai putin intens? si daca da, nu e oarecum dezarmant?
ApreciazăApreciază
eu vreau sa primesc o scrisoare de acest fel 😉
ApreciazăApreciază
Till the sky falls down…suna ca o scrisoare a unui sinucigas. Nu d’ala de se-arunca de pe pod, da’….
ApreciazăApreciază
In postul >Amanta<, ai declarat asta: "Nu vroiam să fiu eu cea care dă primul semn. Cu toate gândurile mele despre el, am reușit să-l fac să mă sune. ……". Te rooog scrie despre cum ai facut asta, despre cum ai reusit. Multumesc, si te astept cu nerabdare,
Ela
ApreciazăApreciază
Puterea gândului, telepatie, zi-i cum vrei… 🙂
ApreciazăApreciază
Hai mah recunoaste ca ai dat cu voodoo. 😀 ))))
ApreciazăApreciază
Bine că mă dai și tu de gol, acuma 😛
ApreciazăApreciază
:)) Nu credeam in telepatie, dar iincep sa cred ca undeva exista…
ApreciazăApreciază
Mia degrabă puterea gândului și legea atracției….
ApreciazăApreciază
am o intrebare El are o iubita de cativa ani/ e insurat sau ce-i cu dansul ?
ApreciazăApreciază
Găsești detalii suplimentare într-un post anterior 🙂
ApreciazăApreciază