Etichete

, , , , , , ,

Da, eu sunt cea cu care domnul meu își împarte clipele de plăcere, cea care are răbdare să îi asculte problemele și ofurile, cea care îi face toate poftele, de orice natură, cea care îl răsfață, cea care nu-l ceartă, cea care e totdeauna acolo când are nevoie de ea, oricând, la orice oră, necondiționat. Totdeauna am fost acolo, chiar dacă, poate nu a vrut să observe, chiar dacă atunci eram tineri amândoi și am făcut greșeli. Suntem în relația asta dinaintea momentului X și nici măcar trecerea timpului , nici ea, nici nimeni, nu au putut rupe legătura asta.

Da, sunt amanta lui. Pentru că pot și pentru că vreau. Și îmi e bine așa. După ultima relație care mi-a schimbat total viața, e greu să mai accept anumite lucruri. Și adevărul e că nici nu caut, dacă întâlnesc pe cineva ok, dacă nu, îmi văd de ale mele. Nu mă pun să ies la agățat și alte chestii de gen. Mi se pare aiurea și pueril.

La început, acum 7 ani, m-am îndrăgostit de el din prima clipă când ne-am văzut. Nu știam nimic despre el, absolut nimic. Am aflat ulterior mai multe și muream de nervi și de ciudă, mă comportam ca un copil …. S-a terminat totul brusc, într-o noapte, după momentul X. Evident eu nu înțelegeam nimic. Am fost pur și simplu obsedată de el o bună perioadă de timp, am suferit enorm, am plâns, cum îl vedeam cu mașina îl urmăream, ce mai, eram disperată. Încet, încet, au trecut toate astea……. După vreo 2 ani ne-am mai întâlnit o dată, vroiam să-mi demonstrez că nu mai simt nimic pentru el și așa a și fost. De atunci și până vara trecută nu ne-am mai văzut.

Vara trecută , după ce îmi trecuse perioada de ”convalescență” în urma ultimei relații, aveam nevoie de cineva care să-mi satisfacă anumite nevoi, dar care să fie la fel de trăznit ca mine. El îmi tot dădea târcoale și vroia nebunește să mă vadă. Îmi era și mie un pic dor de el , dar nu foarte tare (am și cu el un trecut stufos….). Ne-am întâlnit o dată și m-am convins că nu e el cel pe care îl vreau. Îmi trebuia altceva, vroiam scânteia aia……. Am stat și am analizat variantele disponibile și am ajuns la concluzia că pentru a avea potrivirea perfectă în pat, relația trebuie să fi avut un trecut, astfel nu ar mai exista teama de incompatibilitate și discuțiile despre ce îi place sau nu fiecăruia.

M-am gândit mult dacă să îl caut din nou sau nu. M-am gândit că nu am ce pierde, știu exact ce vreau, știu exact care îmi e locul în viața lui și nu eram pregătită pentru o nouă relație normală. Dar, mai aveam o problemă. Nu vroiam să fiu eu cea care dă primul semn. Cu toate gândurile mele despre el, am reușit să-l fac să mă sune. ……

Și da, de atunci ne tot întâlnim și e bine. E schimbat mult față de începuturi și chiar dacă nu pare credibil, sunt singura care-i satisface cele mai ascunse dorințe.

Eu: – De ce eu? Sunt convinsă că în lipsa mea au fost și altele.

M.:- Da, au fost, dar niciuna ca tine. Tu ai mintea perversă și mi-a fost dor de tine.

Ce mai puteam spune?! Mi-a spus cuvintele astea, uitându-se fix în ochii mei. Nu-mi pare rău de nimic, mă bucur de tot împreună cu el. Și cel mai important: nu mă interesează ce se întâmplă sau nu la el acasă. Îi cunosc situația familială și nu am de gând să-mi bag nasul. Aș avea de pierdut.

De ce aș ascunde ceea ce sunt? Pentru că sunt persoane care mă judecă sau mă blamează?! Nu mă interesează ce cred alții despre mine, nici acum, nici în trecut și nici în viitor.

E bine așa cum e, să fiu amanta lui……………….