Thoughts

Sufăr că nu am timp suficient. Pentru mine, pentru noi, pentru cărțile mele și mirosul lor de nou. Aștept cu nerăbdare zilele lungi de vară și nopțile răcoroase. Mă și văd tolănită pe iarbă, sub nucul mare din curte, citind. Iubesc mirosul de iarbă proaspăt tunsă și de carte nou, e combinația perfectă. Sper că atunci, cu ziua mai lungă, voi avea mai mult timp pentru pasiunile mele, deși cred că voi fi mult mai ocupată ca și acum.

Acum, citesc noaptea, după ce ajung acasă și oricât de obosită sunt, nu  pot să adorm dacă nu citesc fie și 2 pagini. Citeam și înainte, dar acum parcă mă identific cu personajele cărților pe care le citesc, trăiesc și eu emoțiile lor……

Am așa un sentiment ciudat….. mi-e ciudă că persoana ”aceea” nu apare. Mi-e bine cu el, am mai zis-o, dar câteodată simt că vreau mai mult, nu mă mulțumesc doar cu cateva clipe petrecute în doi. Lui, nu vreau să-i cer mai mult, aș face-o în van…. Nu mă macină chestia asta, dar mai am momente în care mă gândesc câte lucruri faine se pot face în doi și nu-mi place că n-am cu cine să le fac. Noroc că momentele astea, sunt doar niște imagini ce se derulează repede în mintea mea și nu stau prea mult. Și nu sunt eu persoana care să se văicărească, pentru simplul fapt că sunt singură.

Stau, de multe ori și mă gândesc, cât de diferiți suntem noi, oamenii…. Ce plăceri diferite avem, cât de diverse sunt lucrurile ce ne atrag și ne fac să ne simțim bine. Acum ceva vreme îmi spunea o amică cum că aș avea comportament de babă, pentru simplul motiv că nu mai ies în cluburi. Nu-i condamn pe cei care o fac, foarte bine, bravo lor. Eu nu mai am chef și nervi să ies. M-am săturat și plictisit. Pot să descriu cu lux de amănunte o ieșire în orice club sau pub din oraș. Nu e nimic nou și oamenii care ies sunt aceeași…. Eu nu mai văd niciun farmec în ieșirile astea. Poate greșesc când afirm că persoanele de 30+ care mai ies încă în cluburi, nu și-au trăit suficient anii de liceu și studenție si compensează acum sau fug de viața monotonă de acasă…… Prefer să stau acasă cu o sticlă de vin bun, o companie plăcută sau o carte în mînă. Sau, să stau pe o terasă/la o cafenea să beau ceaiuri și cafele și să discut cu prietenele mele. Sau să fac grătare în curte cu prietenii sau să-l pun pe vecinul meu să gătească ceva bun și să stăm la un pahar de vin pe terasă. Sau…. sunt n alte variante.

Am învățat să mă bucur de orice, oricând, singură sau împreună……. și e bine.

 

20 de comentarii

  1. Te urmasesc si imi place foarte tare cum scri….Poate ti se par niste cuvinte goale dar in acelasi timp mor sa nu stii ca cineva te urmareste cu atata drag…..Tine-o tot asa, si la scris si la citit si la TRAIT !!!

    Apreciază

  2. E normal sa-ti doresti ce nu ai. Macar sa te gandesti la asta. Un om care e intr-o relatie, desi fericit, se gandeste la libertate. Poate nu simte neaparat nevoia de a fi liber, dar se intreaba „ce-ar fi daca…”. Tind sa cred ca toti avem momente in care simtim nevoia de a controla si astfel nevoia de posesie. Cred ca e natura umana; totusi conteaza cat de puternica e acea nevoie si cat iti schimba viata.
    O mare influenta o are mediul inconjurator, care da pana la urma normalitatea sau nevoia de a iesi din ea. Uneori apare ce ai numit tu intr-un alt articol obisnuinta. Mi-e greu sa cred ca o persoana solitara are o legatura stransa cu un grup de perechi. Ori ii evita de multe ori, ori isi gaseste pe cineva. E o categorie din are faci sau nu parte.

    Apreciază

  3. „Am învățat să mă bucur de orice, oricând, singură sau împreună……. și e bine.”
    Si eu spun ca imi sunt suficienta mie ca sa ma simt bine, doar ca nu toata lumea intelege cum vine treaba asta.
    Ma bucur sa vad ca exista persoane cu aceleasi idei ca ale mele. Ma simt mai „normala”.

    Apreciază

    1. Nu chiar. Articolele de genul iti permit (ca autor) sa extrapolezi (trairi, sentimente, idei). Prin urmare, iti poti face o idee deformata daca incepi sa conturezi autorul dupa un orizont largit.

      Apreciază

  4. Eu mi-am facut acum cativa ani, un test psihologic, din care a reiesit ca varsta mea reala e de…50 de ani!!! Si eu sunt cam a fel, discoteci mai putin, iar cafele si ceaiuri oricum beau in fiecare zi, pentru ca noi sedintele de redactie le tinem prin baruri!
    Desi pentru multi din jurul meu pare ciudat, prefer sa imi petrec week-endurile acasa, sa fac curat, o baie lunga, sa ma uit la un film bun sau sa citesc o carte buna…Probabil se intampla asta si pentru ca nu am langa mine, multi prieteni adevarati. Majoritatea sunt casatoriti, cu copii sau sunt departe…Asa ca ii vad destul de rar.

    Apreciază

      1. Victime colaterale … 😀

        P.S. Ai unele poze extrem de incitante pe blog…. cred că eşti o femeie … periculoasă… genul felin (nu e de rău, dimpotrivă, poate o formă de compliment 🙂 )

        Apreciază

  5. si mie mi s`a mai spus ca`s ca o baba ca nu mai ies in cluburi/baruri. am iesit destul de la 16 ani pana pe la 25, aia e si varsta cea mai potrivita de iesit si dansat pana la 3 dimineata in club.
    cu varsta vin alte activitati de iesit: restaurant, cafenea, mall, un film, o plimbare, etc. am fost intr`un club weekendul trecut si am plecat dupa nici 2 ore, n`am suportat inghesuiala si zgomotul. timpul trece, oamenii isi schimba gusturile, e normal.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s