Etichete

, , , , , , , , ,

Oi fi eu femeie, dar sunt câteva lucruri, cu privire la comportamentul femeilor, în general, pe care creierul meu nu le percepe și punct.

De multe ori stau și mă întreb, unde încape atâta prostie într-o femeie?! Unde?! De obicei, femeile acționează și gândesc de-a dreptul stupid când vine vorba de sentimente vis-a-vis de un bărbat. Și totuși nu înțeleg cum, niște sentimente, îți pot întuneca judecata. Și eu am fost îndrăgostită și mi-am pierdut capul după unul, și eu am suferit de n-am mai știut cum să mă culeg de pe jos, și eu am plâns, dar toate astea au trecut, rapid. Nu că aș putea-o lua ca o scuză, dar la mine a fost prima iubire, ca să zic așa și poate faptul că nu mai avusesem o relație de lungă durată până atunci, a condus la suferința de apoi. Dar toate au o limită. Eu am zis stop, m-am ridicat și am mers mai departe. Nu avea niciun sens să lungesc agonia și starea aceea de vegetală umblătoare.

Eu înțeleg tot, până la un anumit punct. Pot înțelege și faptul că ați fost căsătoriți 15 ani, că a fost iubirea vieții tale, că te-a lăsat pentru o urâțenie, că aveți un copil împreună și n alte mtive. Dar nu pot înțelege nici în ruptul capului, cum, după 4 ani de la divorț, tu încă mai plângi când el vorbește urât cu tine, nu pot înțelege cum îl mai poți ține acolo sus, pe piedestalul unde l-ai urcat și te încăpățânezi să-l dai jos, nu pot înțelege cum prietenul tău te ține în palme și pe tine încă te mai doare și te afectează ce zice sau face fostul soț. Eu toate astea nu le pot înțelege. Am zis și repet: eu pot înțelege multe, dar atunci când nu ai puterea să zici stop și să o iei de la capăt, asta nu o mai înțeleg. Aaaa și legat de chestia asta, că nu o pot pune în altă parte, nu înțeleg de ce trebuie să depinzi de prietene. Asta cu prietenele nu o înțeleg nici în ruptul capului.

Ori sunt eu o fire mai independentă, pentru că așa vreau să fiu și am învățat singură să nu depind de nimeni și mi-am demonstrat mie, că nu mă ține nimeni în loc, ori e ceva normal….. Poate tocmai pentru că nu vreau să fiu dependentă de un bărbat m-am autoeducat așa, nu știu, zic și eu.

Din păcate, am n prietene care se află în situația menționată mai sus. E adevărat că nu e nimeni de vină că s-a ajuns aici, dar când tu ești singura responsabilă de viitorul tău și nu ai puterea de a decide ce e bine sau nu pentru tine, când nu ai puterea să iei singură propriile decizii, înseamnă că îți place să te complaci în situație.

Ca o concluzie, chiar dacă pare dur ce voi spune acum, cred că cele care se complac în astfel de situații, își merită soarta.