Etichete

, , , , , , ,

Vă ziceam data trecută că ”domnul meu”, pe care de azi înainte îl voi ”boteza” Alin Marius , chiar dacă nu acesta e numele lui real, s-a gândit să facă fazele acelea de care vă povesteam aici. Spre surprinderea mea, am aflat că de fapt, nu făcuse el nicio fază, doar că, nebuna de mine, la dracii ce-i aveam în mine la momentul respectiv, și-a închis telefonul. Și normal că el a sunat după întâlnirea respectivă, dar dacă donșoara de mine s-a gândit că e mai interesant cu telefonul închis, cum să mă mai găsească?! Whatever……

Vineri după job, cum nu aveam chef de mers acasă, ies cu o prietenă la un ceai/suc/limonadă/cafea și cum ne povesteam noi reciproc experiențele depravate din tinerețile noastre, ne întrerupe un apel telefonic.

Ooooooo zic. Domnul Marius, e liber de sarcini. Am convenit să ne vedem mai târziu, ca de obicei. Peste vreo oră, mă gândesc eu totuși să îl sun să îmi spună în cât timp e disponibil, deși îmi fixasem (încă de data trecută) ideea că și dacă sună, nu îmi dau programul peste cap. Nu răspunde. Dacă vrea, să sune înapoi. Ajung acasă, sună. Am stabilit ce și cum și o tulesc direct în baie. După ce termin eu cu toate cele (a se citi ”chestii de femei înainte de o întâlnire”) îl sun să văd de unde îl culeg.

– Ce faci?

– Mi-am terminat treaba. Tu?

– Acum mă îmbrac. De unde te iau?

– Nu te mai îmbrăca, vino așa.

– Știu că ai vrea, dar pe frigul ăsta, zău că nu mă-ncumet…. Te sun când plec să ieși.

– Ok. Te aștept.

Și chiar vineri începuse să ningă. Gerul bobotezei se coborâse peste oraș și până s-a încălzit motorul, am dârdâit de frig. Marius, ca de obicei, îl durea în pulă de toate. Îmi aprinde o țigară și începem să povestim, timp în care ne plimbam prin oraș. La un moment dat, sătulă de atâta plimbat, îl întreb unde mergem. Nu știu, îmi răspunde. Nah bun. Las că știu io, continuând să conduc. Și mă tot plimb aiurea pe străzi, căutând o stradă mai întunecată. Dacă tot povestisem cu prietena mea despre sexul în diverse locuri, de ce să nu și facem chestia asta?! Că la câte făceam noi acum mulți ani și chiar vara trecută, de ce nu am face și iarna?!

Găsesc io strada cu lumina ideală și opresc. Continuam să vorbim și să fumăm în același timp, cu muzica în surdină. Dintr-o dată, mă ia în brațe, îmi șoptește că i-a fost dor de mine și mă dezbracă încet, se făcuse o căldură, mai ceva ca la baie. Îl privesc în ochi și îi spun : azi, e rândul meu să fac ce vreau. Tu, doar te bucuri de ce îți ofer eu. Cine a mai fost curios de oamenii care treceau pe trotuar sau de mașinile de pe strada?! Ne-am bucurat unul de trupul celuilalt, gemând la fiecare atingere.

Apoi ne-am aprins din nou câte o țigară și am plecat de acolo, deranjați de un bou de taximetrist. Eram din nou în mișcare povestind, ne aminteam de trăznăile făcute împreună. Discuțiile astea ”de după” sunt cele mai interesante și benefice 😉 L-am convins să cumpere o garsonieră și mi-a spus niște detalii foarte interesante despre anumite persoane care îmi fac câteodată zile fripte. Ce bine e să ai informații despre oricine. Întotdeauna am fost curioasă și am vrut să știu tot, pentru mine, nu sunt genul care să spună mai departe, mi se pare o chestie josnică.

Spre final, ne-am tot tachinat, ne-am luat în brațe, ne-am gâdilat, ne-am alintat, ce mai, ne-am prostit grupa mare. Surpriza cea mare am avut-o cand la un moment dat mi-a răspuns la ceva întrebare cu : ” da iubire, cum vrei tu așa facem”. Să mori tu?! ”Iubire”?! De când?! Evident că nu i-am zis nimic, nu am reacționat, m-am comportat ca și când ar fi fost ceva normal și firesc. Cred că i-am câștigat pe deplin încrederea și acum nu se mai ferește să mă alinte sau să îmi spună diverse lucruri din viața lui. E de bine……