Etichete

Duminică dimineața…e soare afară, chiar dacă cu dinți. Vroiam să beau o cafea….de unde atâta fericire? Nici măcar lapte nu este. Beau cafea acasă din an în paști și atunci când vreau să beau nu sunt ingredientele necesare (nu beau cafea fără lapte). Cică tot eu sunt de vină. Pe naiba!

Care-i cauza de stau acuma si plâng într-o asemenea zi faină, nu știu. Sunt mai multe și tare am eu impresia că au contribuit fiecare câte puțin la starea asta de rahat. Că mai pun un an în plus? Mă doare fix la 11 m în față.

Chiar vorbeam cu cineva zilele trecute și depănam amintiri. Îmi zicea că avem o vârstă și suntem singure. Am zis că mie mi-e bine așa. Și decât să fiu una dintre alea măritate cu 2-3 copii, pe care o fute bărbatu din obligație și care tânjește să ducă viața ce o ducem noi, fie și pentru 5 minute, mai bine așa…..Și da, noi am vrea să fim în locul lor, probabil, de sărbători, când singurătatea e cea mai aiurea, dar trece, toate trec.

A dat ghinionul peste mine în ultima perioadă……toate necazurile se lipesc de mine, n-am văzut așa ceva. Aș prefera să mă lase dracului toată lumea în pace. Dar nu, de ce să o facă, mai bine îmi fut nervii și până la urmă tot eu îs aia dusă cu pluta, că doar eu tre să fiu tot timpul disponibilă pentru toată lumea, veselă, sociabilă și așa mai departe.

Păi să-mi bag picioarele, mai lăsați-mă dracului în pace, că nu-s robot să fac ce vrea fiecare și să nu mă satur. Mi-a ajuns, mai am nevoie si de momente pentru mine personal, momente în care nu-mi toacă nimeni nervii sistematic și uită toți că exist, mai ales mâine.

Vă rog, uitați-mă, fie și pentru o zi. Prefer să stau și să plâng toată ziua. Măcar așa mă descarc. N-am chef să răspund la telefon și să zâmbesc fals pentru că nu știu care și-o mai adus aminte că mai există și fraiera.