Car Walk

Sunt dependentă de mașină. O fi bine sau nu, chiar nu îmi pasă. Am făcut o adevărată pasiune pentru mașini încă din copilărie, de când tata tot schimba pe mașini. Mă învățase toate mărcile și mergând pe stradă îi spuneam marca fiecăreia pe care o vedeam (după 89, evident).

Cred că treaba cu șofatul o am în sânge, moștenire de la tata. Mi-am luat permisul la 18 ani, nu puteam să îmi imaginez că îl voi lua mai târziu. Și acum îmi amintesc câți peri albi mi-a scos instructorul când am făcut școala și cât am plâns din cauza lui. Acum însă îi mulțumesc. Pot să spun că într-adevăr sunt un șofer în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă sunt femeie.

Toata nebunia asta cu mașinile, duce la dependență crasă. E nasol câteodata……Mi-am făcut și un obicei prost. De fiecare dată când nu am ce face, mă plictisesc și nu am stare, mă urc frumos în mașină și merg și ”bântui” străzile orașului până mi se face somn. Mă relaxeaza și îmi place enorm. E și benefic atunci când sunt nervoasa. Îmi sunt suficiente 10 min de plimbare cu muzica mea preferată, iar apoi sunt cea mai calmă persoană din lume. Nu știu dacă acest lucru e general valabil, dar știu că la mine funcționează al naibii de bine și de repede.

Tocmai am venit dintr-o ”mică” plimbare de vreo 2 ore……și sunt foarte chill, cred că voi dormi mai bine în noaptea asta….

E asa bine când sunt singură, în mașină, cu muzica mea preferată, kent8 și no stress. Geamul deschis, vântul adia ușor prin interior, muzica se auzea în surdină, iar gândurile mele zburau în toate direcțiile fără să le pot opri. Ceilalți ce mă înconjurau parcă nici nu existau, eram doar eu cu mine și cu Alicia. Și a fost foarte relaxant………

Oare mă voi dezvăța vreodată de obiceiul ăsta? Nu cred…..

7 comentarii

  1. Si pe mine ma relaxeaza condusul. Seara cand n-am stare, sar in masina si dau o tura prin oras, doar cu muzica fara tigari 🙂

    Vara asta am ars la benzina…

    Apreciază

  2. Eu am condusul in sange mai rau decat tine, ca sa clarificam acest lucru de la inceput. In al doilea rand asta era ideea mea pentru urmatorul ariticol. In fine, trec peste.

    Pe mine cel mai tare ma uimeste cand ies la astfel de plimbari, faptul ca desi sunt total absent fata de trafic, nu fac nicio boroboata. La fel nu inteleg cum naiba ma relaxez chiar si in trafic aglomerat. Uneori ma arde tigarea ajunsa la filtru, ma trezesc si ma intreb „Bai.. am oprit la rosu ala?, am semnalizat?”. Cu siguranta, da. Mi se pare nebunie curata. Dar imi placeeeeeeeeeeeeee! Supradoza sentiment.
    Un articol fain. Respect. Ma inclin.

    Apreciază

  3. masina e un mijloc nu un scop. si eu sunt dependent de masina. da’ eu sunt om batran 😉
    m-as duce chiar si la piata cu masina daca n-ar fi asa de complicat sa traversez strada pe trecerea de pietoni la volan 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s