Iubirea

Am invatat ce e iubirea. Stiu ca are cel mai dulce gust posibil, la inceput si o buna perioada de timp, dar, mai stiu si ca poate avea cel mai amar gust din lumea asta. Disperarea e prietena iubirii amare. Nu mai e o noutate pentru mine.

Acum risc, am intrat pe un taram semi-cunoscut si nu mi-e frica, daca voi suferi mai tarziu, am mai fost pe strada aceea si stiu cum e. Nu cred ca poate fi mai rau decat a fost, atunci a fost iadul pe pamant.

Nu fac decat sa ma bucur de ce am acum fara sa ma gandesc la viitor. Nu imi fac sperante, ele cred ca sunt simptomele disperarii si nu le agreez. Iau lucrurile asa cum vin, le asimilez si le accept ca atare.

Nu mai sper la marea iubire a vietii, nici nu cred in ea. Daca va fi vreodata sa am parte de asa ceva, foarte bine. Pana atunci insa, ma bucur de ploaia de artificii si traiesc clipa, e motto-ul meu, pana la urma.

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s